99 / 325
99
realizat de Hannah Höch,
Taie cu cuţitul de bucătărie
(Fig. 14), unde
spiritul arbitrariului dadaist „atemporalizează” parcă spaţiul
multiplicându-i paroxistic, în schimb, potenţialul ideatic în sensul acid al
unei dizertaţii social-politice, devenind astfel un manifest vizual.
Exemple celebre, total diferite, în care spaţiul pictural este încărcat
în mod alegoric de sincronism temporal, întâlnim în operele lui Peter
Breugel, în care acţiunile devin sufocante, spaţiul neîncăpător iar timpul
insuficient; pare a fi o clipă dilatată a spectrului unor destine extrem de
variate, cu o mulțime de personaje, ce interacționează, de multe ori, în
fazele paroxistice ale unor acțiuni de mare amploare.
Un subtil joc de priviri ale personajelor din tabloul lui Georges de
La Tour,
Trișorul cu asul de pică
, sugerează parcă timpii diferiţi ai
complicității, prelungind oarecum demonstrativ moralizator o acţiune care