325 / 325
Artele vizual-cinetice contemporane au un potențial expresiv
inepuizabil, ale cărui trăsături esențiale eclectismul,fragmentarea și
deconstrucția pot genera imagini și sunete cu un real caracter hipnotic
ce provoacă adesea adevărate spectacole, care, din păcateînsă, nu dau în
toate cazurile măsura unor autentice opere de artă, eșuând de multe ori,
din varii motive, în manifestări audio-vizuale derizorii, chiar maladive,
legitimând astfel afirmațiile lui Jean Luc Godard, prin care încerca să
separe lucrurile spunând că :
”Arta este cea care ne permite să ne
întoarcem, să vedem Sodoma și Gomora și să supraviețuim”
Gheorghe
Șfaițer
”O istorie a evoluțiilor suporturilor tehnologice, esențiale pentru
discursul artelor media este suprapusă unui racourci al istoriei stilurilor
artistice care furnizeză probleme şi soluții acestor hibrizi ai
tehnoculturii şi evoluează sub imperiul transformărilor impuse
experienței estetice (antiestetice, anestetice, etc) contemporane….Cu o
susținere teoretică atât de completă în prezentarea problemelor specifice
sectorului artelor vizual-temporale la care se referă creația profesională
ce face obiectul demersului doctoral, se impune atât ca operă originală,
de o foarte specială calitate poetică, de subtilitate psihologică, şi
excelentă gestionare a limbajului cinematic, cu propietatea tipologiilor
de tropi aflați la dispoziția creatorului ce operează cu spațiul şi timpul
deopotrivă, şi, în aceeaşi măsură ca demonstrație a asumării şi
capacității de manevrare a problemelor teoretice abordate.”
Alexandra
Titu