320 / 325
absurzi, stereotip convențional al totalei deconstrucții a convențiilor din
filmul dadaist al lui Bunuel/Dali, şi aşa mai departe. O istorie a evoluțiilor
suporturilor tehnologice, esențiale pentru discursul artelor media este
suprapusă unui racourci al istoriei stilurilor artistice care furnizeză
probleme şi soluții acestor hibrizi ai tehnoculturii şi evoluează sub
imperiul transformărilor impuse experienței estetice (antiestetice,
anestetice, etc) contemporane. Exemplele sunt abundente şi relevante, ca
şi bibliografiile utilizate.
Cel de-al treilea traseu important este furnizat de tehnicile – tradiționale
de altfel – ale deconstrucției, ca program estetic, solidar filozofiei
deconstrucției, tehnici ale fragmentării, hibridării, colajului de imagini,
obiecte, semnificații. Jocul construcției şi deconstrucției, care hibridează
sub imperiul sensului (explicit sau ascuns al codificării precise sau
aleatorului pur), şi care serveşte atât glisajele temporale cât şi extensiile
spațializării ce integreză temporalitatea, se regăsesc în mai multe etape ale
istoriei artei europene, cu momente culminante ca manierismul, barocul,
modernismul protoabstracționist sau postmodernismul şi este familiar
tehnoculturii, artelor ce consideră universul virtual ca ” mediu natural”.
Cu o susținere teoretică atât de completă în prezentarea problemelor
specifice sectorului artelor vizual-temporale la care se referă creația
profesională ce face obiectul demersului doctoral, se impune atât ca operă
originală, de o foarte specială calitate poetică, de subtilitate psihologică, şi
excelentă gestionare a limbajului cinematic, cu propietatea tipologiilor de
tropi aflați la dispoziția creatorului ce operează cu spațiul şi timpul
deopotrivă, şi, în aceeaşi măsură ca demonstrație a asumării şi capacității
de manevrare a problemelor teoretice abordate.
Pe baza acestor calități întrunite de ambele aspecte – cel al cercetării
ştiințifice, ce se dovedeşte şi o foarte susținută sinteză iterpretativă, cât şi
cel al creației artistice (nucleul profesional), ce ar fi putut constitui chiar şi
independente obiectul susținerii doctorale, consider că produsul cercetării
întruneşte calitățile prezentării publice, şi susțin acordarea titlului de
Doctor în arte plastice şi decorative domnului Gheorghe Şfaițer, cu
calificativul de excelență.
Prof.univ.dr.Alexandra Ionescu Titu
Conducător al cercetării doctorale Facultatea de Arte şi Design
Universitatea de Vest, Timişoara