314 / 325
Segmentul al V-lea
Această ultimă etapă a instalației are un puternic caracter concluziv prin
felul în care imaginile celor două secvențe, acțiunile lor converg ca liniile
de fugă ale unei perspective spre un deznodământ comun, punct în care
Copilul se aşază jos, pe bancă, respectiv, culcat în iarbă pentru face un
bilanț, arătând totodată că parcursul instalației s-a terminat. Sunetul celor
două secvențe trebuie să rămână neschimbat, ca în filmul experimental,
pentru a susține, ca şi în cazul segmentului al IV-lea, un anumit tip de
dinamism „dramaturgic” conferind, în felul acesta, două sensuri, două
tipuri de parcurs, unul conflictual şi altul relaxat, exact cum se întâmplă în
viața de zi cu zi.
Ecranul din stânga
: Secvența 34. Prim-plan: Filip într-un tramvai vechi
(„cu balcon”), din anii ’60 -’70, avansează pe intervalul dintre cele două
rânduri de scaune.
Imagine
Prim-planul Copilului, care se află într-un vagon de tramvai vechi,
căutându-şi parcă loc... sau, mai bine zis, un fel de ieşire din acest mediu.
Privirea sa caută ceva parcă fără a lăsa să se înțeleagă dacă este
impresionat într-un fel sau altul de ceea ce vede. (Camera este ataşată de
corpul actoruluiCopilului, astfel încât exprimă vizual o senzaţie bizară de
captivitate, ca şi cum personajul ar fi „prizonierul cadrului”, preluând
stările provocate de propriile sale mişcări ca şi când s-ar afla pe o ciudată
placă turnantă.) În spatele Copilului se perindă tot felul de personaje, de
fapt, pasagerii din acel vagon de tramvai:
1.Mai întâi, în spatele Copilului de 10 ani (Filip Kelemen) se află o
pereche de Îndrăgostiţi, care stau la marginea platformei pierduţi în vraja
plăcerii de a fi împreună...