313 / 325
313
secvențe va fi acelaşi ca în filmul experimental tocmai pentru a păstra
spiritul contradicției dintre „a trăi” şi „a fi trăit”.
Ecranul din stânga:
Secvența 47. Piața Unirii cu un bec imens, din care
țâşnesc „stropi” de lumină
Imagine
Sub un bec imens Copilul stă, aşteptând parcă pe cineva, cu o umbrelă
mare deshisă, peste care se revarsă din bec stropi ireali, imenşi de lumină
ca un fel de duş cu stropi din foc de artificii.
Sunet
Linia muzicală se continuă, flautul este la fel de tânguit, senzație
amplificată şi de pauzele dese de respirație zgomotoasă ale
interpretului.Ecranul din dreapta: 52. O masă de birou cu lampă reglabilă
din tavan
Imagine
O masă mare, mare, deasupra căreia se află o lampă cu abajur alb, imens,
în formă de farfurie. Deasupra, pe abajur, stă Copilul ca pe un balansoar şi
se leagănă alene, cu multă plăcere. Dedesubt Studentul priveşte cu atenţie
şi intervine, din când în când, în viscerele haotice a două televizoare
întinse pe masă în totală dezordine. Lumina joacă vesel când pe o parte,
când pe cealaltă a încăperii. Pe masă, în cinescoapele desfăcute total din
carcasele lor, curg imagini ale celor doi.
Sunet
Chitara se „desparte” de greierii din planul anterior, devine extrem de
melodioasă, dar este suprimată, ca şi cum ar fi luată de o lamă de cuțit,
prin sunetul strident al unui cinel ce „introduce” impetuos finalul melodiei
Timișoara, imnul revoluției, compus de Ilie Stepan:
„Timişoara,
Timişoara, Ti-mi-şoaaa-raaaaaa!”