309 / 325
309
însă din ce în ce mai mulţi oameni aflaţi în jurul lor, aşezaţi pe scaune ca
la spectacol şi privindu-i cu atenţie. Toţi aceşti „spectatori” sunt îmbrăcaţi
în negru, ca un fel de ciocli ai sentimentelor tinerilor, un fel de barieră de
priviri indecente şi apăsătoare, ce învăluie cenzurând şi reprimând
pornirile curate. Un posibil simbol al stării provocate de instituția
cenzurii, prelungită mult, până la condiția simptomatică de autocenzură.
Ecranul din dreapta:
Secvența 28. Un mediu întunecat, un coridor
sumbru, cu multe personaje ciudate.
Imagine
Învăluit în întuneric, un personaj bizar, cu părul vâlvoi într-o freză
voluminoasă (Profesorul), cu un caiet în mână se uită când la caiet, când
la cameră. Este unghiul subiectiv al Copilului, care, ca într-un vis straniu,
întâlneşte, de-a lungul unui coridor întunecat, o serie de personaje ciudate.
După Profesor apare, prin mişcări de travelling, frânte ca nişte
scurtcircuite, o Femeie machiată la maxim, care parcă încearcă să-l seducă
pe Copil, dar acesta este proiectat prin acelaşi „scurtcircuit” în fața altui
personaj, cu zâmbet libidinos (Profesorul de sport), care-i arată
ademenitor o minge de rugby, dar Copilul este proiectat, în aceeaşi
manieră, în fața unui pionier cu față matură (Bătăuşul), plin de pistrui,
care-l amenință cu o praştie întinsă vârtos. Totuşi, Copilul are noroc şi,
prin acelaşi procedeu, scapă de praştia amenințătoare, dar se trezeşte în
fața tâmpă a unui acordeonist determinat şi plin de zel (Manelistul), îl
părăseşte, la fel de precipitat, pentru a se trezi, aproape spontan, cu un
tablou extrem de colorat şi mai apoi cu un pictor plin de vopsele pe tot
corpul şi pe față, ce aduce cu Van Gogh (Artistul). Aproape la fel de
virulent este scurtcircuitat şi se trezeşte în fața unei doamne respectabile
(Prezicătoarea), care-l ademeneşte cu nişte cărți foarte mari de tarot.
Următorul personaj însă este un bărbat extrem de agresiv (Omul rău), ce
se răsteşte violent spre Copil silindu-l, de asemenea, să plece cât mai
departe... nu însă fără a-i răspunde şi el rățoindu-se semeț, înapoi, dar într-
o lumină luciferică (de jos), care creează impresia unui vis urât. În fine,
Copilul se află, la fel de rapid, în fața unui bătrân blajin (Bunicul), ce-l
priveşte cu multă bunătate... însă şi din fața acestuia copilul este proiectat
brusc în fața Iubitei lui (de peste câțiva ani), care are tendința de-a-l