308 / 325
‒
Habar nu ai de solfegiu!... eşti prea crispat şi nu simţi ritmul!
(voce
iritată de Profesor de muzică)
‒
Uită-te la tine cum arăți! Ce ți-am spus... iar ai murdărit pantofii!
(Mama)
‒
Pot să joc eu extremă?
(vocea Copilului, sfioasă)
La final muzica este înlocuită de un fel de sunet suprimat printr-o oprire
intempestivă a benzii magnetice, care produce un soi de „miorlăit”, ca
apoi sunetul să devină un fâşâit straniu, ca şi cum ar pâlpâi neputincioasă
o lumânare care se stinge.
Segmentul al II-lea
Ecranul din stânga
: Secvența 40. Un câmp plan cu iarbă de primăvară,
de un verde crud
Total diferit de raporturile de complementaritate din etapa I a parcursului
instalației, în segmentul al II-lea sunt puse față în față două secvențe cu
grade accentuate de „autonomie”, foarte dificil de a fi asociate, cu
excepția finalurilor care sunt asemănătoare ca sens. În stânga imaginea „se
depărtează” (prin zoom out), iar în dreapta iubita se pierde în profunzimea
cadrului. Senzația comună celor două secvențe, aceea de „despărțire”, dă
un sens concluziv timpului scurs, precum şi imboldul de a continua
explorarea instalației. Pe de altă parte, contrastul excesiv dintre întunericul
din dreapta şi lumina orbitoare din stânga creează o stare dinamică,
angajând un potențial diegetic sporit. Posibile cauzalități şi efecte
dramaturgice se pot instala în imaginația spectatorilor plecând de la
imaginile concrete, dar ‒ în aceeaşi măsură ‒ şi sugestive ale celor două
secvențe paralele. Sunetul însă va trebui să fie cât mai abstract pentru a da
o independență cât mai mare imaginației: se va păstra doar sunetul
secvenței din dreapta, care permite o mai mare deschidere.
Imagine
Prim-plan cu doi tineri, un băiat şi o fată (Studentul şi Iubita), culcaţi în
iarbă (eroul principal la 20 de ani şi iubita lui) stând cap la cap, adică
având capetele lipite unul de celălalt, dar trupurile orientate în direcţii
opuse. Ei sunt filmaţi dintr-un unghi aflat chiar deasupra capetelor lor,
aşadar un plonje total. Au ochii închişi de plăcere iar imaginea se lărgeşte
încet descoperind tot mai mult corpurile lor şi iarba de un verde crud.
Când corpurile lor au intrat în întregime în imagine, camera descoperă