312 / 325
Frizerului, care este hidoasă, machiat voit, ca să arate cât mai respingător,
cu o expresie sarcastică şi gesturi cât mai răutăcioase. În jurul lor, băieţi şi
fete, ce au mai apărut şi în secvențele anterioare, printre care şi cele două
„iubiri”, Fetița (Mara Corban) şi Iubita (Lera Kelemen), care-l privesc
râzând răutăcios. Secvenţa are 5 planuri cu mişcare foarte lentă, mişcarea
parcă face şi mai apăsătoare umilința. Fețele celor doi, bărbatul matur (El)
şi Frizerul care îşi tunde victima, apar tot mai strident machiate de la un
plan la altul.
Sunet
De la începutul secvenței se aud un țiuit sfâşietor şi un fâşâit persistent, un
sunet total disconfortant, fulgerat de zgomotul unui ac de patefon, ce se
aşază pe placă declanşând sunetul violent, tărăgănat şi sec al unei romanțe
vechi:
„Mi-e dor de sărutarea ta, Mi-e dor, mi-e dor!
De ochii tăi, de gura ta
Mi-e dor, mi-e dooooor!
Tu faci din viața mea oricând”
Melodia de pe patefon este întreruptă de linia seacă, cu iz ironic dat de
vechime, a aceleiaşi melodii, dar preluată doar de pian. Melodia se
urâțeşte, sunetele ei se „lungesc” şi se „arcuiesc”, ca imaginea unei oglinzi
concave sau convexe, devenind aproape insuportabilă.
Segmentul al IV-lea
Această etapă (din parcursul instalației) stă sub sugestia dominantă a
becului „peticit”, metafora centrală a filmului experimental. Aşadar, în
segmentul al IV-lea „spațiul” va avea o conotație meditativă, provocată
de ecranele celor două flancuri: stropii de lumină şi becul-leagăn. „Becul
peticit” este, la nivel simbolic, imaginea „alegorică” a relativității
memoriei, a fluxului său fragmentat. „Stropii” de lumină, echivalențe
simbolice ale „stropilor” de timp, îl învăluie pe Copil, iar el se protejează
ferindu-se, de fapt, de efectul „eroziv” al timpului. Cu totul alta este
situația din secvența paralelă, unde Copilul, legănându-se pe bec, pare a-l
domina sau, cel puțin, a-l controla. La nivel simbolic, Copilul defineşte
sensul timpului, este deci partea fastă a timpului trăit. Sunetul celor două