318 / 325
însărcinată să pună în evidență tocmai spontaneitatea emergenței
episoadelor la suprafața prezentului capturat de imagine, timp intermediar
între prezentul continuu al masei mnezice, şi acuitatea prezentului
anamnezei.
Aflat în posesia instrumentarului fin şi complex al construirii fabulelor
artelor vizual-cinetice, aşa cum o demonstrează cu excelență partea de
susținere teoretică a cercetării doctorale, şi dispunând de o experiență
creatoare dobândită în reportajul de televiziune, şi în libertatea atelierului,
autorul experimentează la nivelul structurii compoziționale, cele mai
eficiente procedee pentru a exprima aleatorul, aparenta incoerență,
condiția de stare necontrolat emoțională a asamblului discursiv. Nucleul
acestei povestiri atât de intim autobiografice, într-o profunzime afectivă
niciodată comunicată explicit sau explicitată prin discursurile banale sau
prin comentarii şi insistențe, recurențe obsesive, efecte de ritm, este
inocența, asediată şi violentată din exterior de agresiunile episodice,
extrem de banale sau neaşteptate, directe nemotivate, sau ermetic codate
de referințe culturale la fel de străine vârstei, şi din interior de curiozități,
fascinații, tentatice de înțelegere şi observația atentă chiar dacă imprecisă,
nefocalizată.
Autorul indică prin ”mişcări metafore”, lanțuri metaforice sau mişcări
concentrice ale condensărilor metaforelor pur vizuale (în general ale
tropilor vizuali), prin regizarea sau selecția unor spații dense de amintiri
afective, sugestive chiar pentru cei străini de contextul urban şi suburban
al cartierelor copilăriei, prin diferențele de localizare şi identitate a
personajelor, când surprinse în platitudinea gesturilor cotidiene, când
situați în planul oniric de gestica coregrafică, aventura devenirii copilului
martor, copilului regăsit între şi prin fragmentele de experiență şi nivelele
de intensitate ale memoriei. Profund personală, de o subiectivitate de
factură poetică, pelicula pune, de fapt, în act, demonstrația asupra
posibilităților şi subtilităților de limbaj ale artelor cinematice, pe care le
analizează în teza sa intitulată ”Eclectism, fragmentare şi deconstrucție în
artele vizual-cinetice contemporane”.
Cercetarea este direcționată în trei mari direcții de explorare. Prima
urmăreşte relația dintre concept şi celelalte componente ale procesualității
creative ale artei. Conceptul este analizat ca tipologia operaționalității
mentale capabilă să sintetizeze etajele informației, predicațiile
recunoaşterii omologiilor, suprapunerilor formale de sens, tautologiilor şi