316 / 325
‒
Nu aşa, saltă-ți dracului fundul, altfel cum vrei să sari?!
(Antrenor
de atletism)
‒
Tu cum ai făcut muşchi, tu cum ai făcut muşchi?!?
(Copilul către un
Prieten mai mare)
‒
Respiră, respiră ca lumea, c-o să te sufoci la mijlocul cursei!
(Antrenor
de atletism)
‒
Doru fuge aşa de elegant, de repede, o să vă întreacă pe toți!
(o Colegă
despre un rival)
Ecranul din dreapta
: Secvența 34. Prim-plan: Filip într-o livadă plină de
pomi înfloriţi – primăvara.
Imagine
Într-o modalitate de filmare asemănătoare ca în planul anterior, Copilul, în
prim- plan, îmbrăcat cu cămaşă albă, cu un bandaj mare pe cap, se plimbă
într-o livadă înflorită iar în jurul său (mai cu seamă în spatele lui) se
perindă, cu zâmbete fermecătoare, trei Fete extrem de frumoase, machiate
şi îmbrăcate în stil „flower-power”. Una dintre ele este Iubita lui de mai
târziu (cea care îi va fi chiar iubită peste 10 ani). După un timp Copilul se
aşază culcat în iarbă, în imagine se vede prim-planul său radiind de
fericire iar în profunzimea cadrului, undeva în spatele său, Fetele se văd în
depărtare, la plan întreg, jucându-se cu flori şi dansând în cerc, un dans
aproape studiat, cu paşi şi mişcări de balet.
Sunet
Muzica se schimbă radical, melodia piesei lui Ilie Stepan, Câmpul cu
maci, inundă seducător registrul audio, fiind însă întreruptă de fâşâitul
zgomotos al sunetului de „imagine nisip” („pureci”), zgomot ce apare în
momentele în care Filip se simte privit şi, ca atare, atras, rând pe rând, de
cele trei Fete. La final, prin repetiții tot mai dese şi mai multe, devine
dominant sugrumând violent, total linia muzicală ca simbol al „stingerii”
brutale a unui vis ca şi cum brusc îți dai seama că sunt fanasmele
trecutului, pe care timpul le-a îmbălsămat în amintiri...