310 / 325
mângâia mai mult prieteneşte decât seducător, ca mai apoi să se piardă în
lungul coridorului întunecat într-un fel de dans sincopat de imaginea ce
pâlpâie întreruptă, sacadat, de imagini negre, scurte, dar tot mai dese,
amenințătoare, ca şi cum ar anunța iminența dispariției. ~ 50 sec.
Sunet
Pianul accentuează expresiv caracterele personajelor pe fondul continuu al
clipocitului de picături de apă, sugerând un fel de mediu umed, un labirint
lasciv, ca o peşteră tenebroasă ‒ pentru secvența din dreapta ‒ şi speranța
unei desprinderi de acest disconfort ‒ pentru secvența din stânga.
Segmentul al III-lea
Cele două secvențe ale acestui segment sunt, poate, cele mai opulente din
punct de vedere narativ, dar total disjuncte din aceeaşi perspectivă
diegetică, aşa încât paralelismul lor degajă o atmosferă de puternică
încărcătură conflictuală. Contradicții nedefinite, paradoxal, tocmai prin
ținuta explicită a „confruntărilor” (tunsul şi rugby-ul), care mai mult
complică, prin caracterul lor enunțiativ, decât să simplifice necesara
împlinire a enunțului: prin prezentarea deznodământului povestirii, al
întâmplării. Spectatorul este aici într-un mediu vizual narativ, concret, dar
pe cât de explicit, pe atât de succint, ca atare suspendat la nivel de enunț.
Un alt aspect este acela al distanței stilistice dintre aspectul poetic,
suprarealist din stânga şi cel direct, naturalist din dreapta, ce va provoca
spectatorilor un gest reflex de comparație a valorilor narative şi estetice.
Toate aceste aspecte conferă segmentului o anumită dinamică perceptivă,
ce face trimitere spre un spațiu tradițional expozițional, în care vizitatorii
simt nevoia să compare adesea lucrări de facturi diferite. În fine, revenind
la punctul de plecare al videoinstalației, senzațiile de umilință şi de
reverie, iscate de ecranele din dreapta şi din stânga ale acestui segment,
sunt distincte şi reperabile, în amintirea fiecărui individ, sub o formă sau
alta, senzații care, aproape de la sine, vor resuscita stări echivalente, mai
mult sau mai puțin în mod conştient.
Sunetul, în cazul acesta, va trebui să rămână acelaşi ca în filmul
experimental pentru a păstra intactă expresivitatea fiecărei secvențe.
Aşadar, vor exista două sunete distincte, care vor fi mai pregnante sau mai
estompate în funcție de relația dintre privitor şi cele două ecrane.