adună prin sincronizare cele mai explicite gesturi și priviri. Toată scena
pare a avea o durată mult mai consistentă, detașându-se de acea supoziţie
a timpului „îngheţat”. Durata relatării pare a se dilata pentru a găzdui
astfel toate etapele întâmplării de la masa de joc, unde, în mod subtil,
autorul, prin gesturile personajelor sale, dezvăluie un întreg păienjeniș de
acțiuni, priviri, gesturi și atitudini, conferind astfel scenei un tip de
„narație vizuală”, ce presupune o substanțială dimensiune temporală.
Consistenţa duratei, substanţa temporală a unor emoţii,
sensul
cinetic al gestualităţii
sunt experimentate, de asemenea, de Bill Viola în
video instalaţia
The Greeting
(1995)
127
care a reprezentat SUA la Bienala
de la Veneţia, o adaptare a temei din fresca
Vizita
(1514-1516) a
pictorului manierist
Jacopo Carucci Pontormo (1494-1557). Artistul
contemporan se apropie cu interes de universul îngheţat al imaginii din
Evul Mediu şi încearcă să-i redea „viața”, mişcarea ca atare, timpul şi
firescul cotidian al acţiunii şi, ca şi cum ar dori să nu vulgarizeze acest
12
7 https://www.youtube.com/watch?v=Dg0IyGUVXaQ




