97 / 325
97
înglobează și influenţează orice raport dintre individ și imagini. Printre
aceste determinări sociale figurând în special mijloacele tehnice de
producţie a imaginilor, modul lor de circulaţie și eventual de reproducere,
locurile unde ele sunt accesibile, suporturile care le servesc pentru a fi
difuzate. Acesta este ansamblul datelor, materiale și organizaţionale, pe
care noi le interpretăm sub denumirea de
dispozitiv
.”
126
Așadar, marea diversitate a modalităţilor de expresie,
particularităţile lor tehnice, dar și întreg parcursul lor până la incidenţa cu
privirea spectatorului se însumează ca elemente și etape ale unui
dispozitiv ale cărui particularităţi fac parte din „destinul” operei
reprezentate. Luând în considerare aceste specificităţi, se poate spune că
există nuanţe evidente ale timpului reprezentat într-o fotografie, pictură,
colaj, asamblaj, instalaţie sau alte forme de expresie vizuală statică.
Desigur că aceeași importanţă, poate chiar mai pronunţată, o are
dispozitivul și, în cazul artelor vizual-cinetice, unde factorul timp are un
alt statut, el definește, într-un fel, chiar imaginea în sine.
Această simbioză dintre durată și imagine, ca rezultantă a însumării
unei succesiuni de imagini statice, restricţionată într-un anumit interval
de timp, conferă dimensiunii temporale un anumit grad de expresivitate.
Valoarea artistică a acestui ecart temporal nu ţine de lungimea sa
convenţional încetăţenită, ci se cuantifică prin alţi parametri, legaţi
organic de criteriile esteticii vizuale, muzicale, dar și de valorile literare și
dramaturgice ale întregului ansamblu reprezentat și nuanţat de
caracteristicile dispozitivului său.
A privi un tablou reprezintă un alt tip de atitudine culturală, artistică,
educativă, informativă etc. comparativ cu o fotografie, un colaj, o
instalaţie ‒ exemplul, în mod evident, nu este rezultatul unor intenţii
arbitrare de competitivitate ierarhică, unde s-ar pune problematica unui
decalaj de ierarhie valorică între aceste genuri de expresie plastică, ci doar
pentru a nuanţa particularităţile
dispozitivului
.
Abordat doar din perspectiva reprezentării stricte a timpului în artele
vizuale statice, putem, de asemenea, constata modalităţi și nuanţe
distincte de sugerare a duratei sau a unei localizări temporale, legate de
natura dispozitivului. Un tablou clasic, de exemplu, are adesea o bogată
structură compozițională sub aspect diegetic din dorinţa de a povesti, a
126
Jacques Aumont,
L’Image
, Paris, Nathan/HER, 2001, p. 101