102 / 325
picturii, unde fiecare gest este de factură imaginară, controlabil pentru a fi
interpretabil. Momentul pregnant în sine, după cum indică sensul
cuvântului, implică calităţi reprezentative de excepţie, ce se pot petrece
numai la modul excepţional, așa încât toate
detaliile vizuale importante
ale unui eveniment să fie cele mai elocvente și să se petreacă
în acelaşi
timp.
Pare, ca semnificaţie, mai degrabă un îndemn pentru a fi plăsmuite ‒
deci
regizate
, în termeni moderni ‒ aceste imagini, care întrunesc cele
mai importante calităţi pentru a se însuma credibil întruchipând realitatea
globală a unei întâmplări.
Fotografia, ca dispozitiv, avea să aducă o substanţială limpezire a
acestui „clivaj între dorinţa de a fixa o clipă reală și necesitatea sensului,
care vroia să resoarbă doctrina momentului pregnant”
131
, instituind o altă
filozofie a clipei reprezentate plastic, cea denumită un
moment oarecare.
Deși pare a avea un caracter arbitrar, dedus parcă din dadaism, un fel de
ready made temporal, totuși strategia momentului oarecare a revigorat
expresia vizualplastică în sensul consolidării verosimilului și al
realismului reprezentat.
De fapt, „ceea ce este în joc în cuplul moment pregnant/moment
oarecare este de altfel mai puţin posibilitatea tehnică de a
opri
vizibilul,
cât opoziţia dintre două estetici, două ideologii ale reprezentării timpului
în imagine.”
132
Cele două tipuri de abordare temporală a imaginii statice au valenţe
creative disjuncte, ce vizează tărâmuri diferite: pe de-o parte, controlul
semnificaţiei prin sugestie, în cazul momentului pregnant; pe de altă
parte, valoarea intrinsecă a realităţii reprezentate într-un moment
oarecare.
Revenind la fotografie și nu numai, vom observa că o
reprezentare vizuală, de orice natură, conţine un timp intrinsec ce poate fi
receptat, mai mult sau mai puţin, în funcţie de dispozitivul propriu, de
capacitatea acestuia de a-l releva. Jean-Marie Schaeffer găsește că în
originea tehnologică a unei imagini se poate afla ceea ce el denumește
archè-
ul (în traducere liberă ar putea fi
originea
) manifestării vizuale,
care include, pe lângă toate informaţiile vizuale, și timpul implicit al
imaginii respective.
131
Ibidemp.180
132
Ibidem