15 / 325
15
sau de insuficientă comprehensiune, ci o calitate pozitivă, ce distinge
înţelegerea mentală a unui obiect de natura fizică a aceluiași obiect. El
evită astfel eroarea stimulilor sau – cum sugerează cu o expresie corectă
prin care vroia să o definească cât mai exact – «eroarea lucrurilor» sau
«eroarea obiectelor», adică postulatul prin care evaluarea spiritului unui
obiect este identică cu ansamblul sau cu câteva proprietăţi ale
obiectului.”
5
Potrivit acestor observaţii, este demn de remarcat ipoteza aspectului
fragmentar
al imaginii mentale, a procesului de esenţializare și
abstractizare prin care memoria simplifică în mod eficient aspectul
„obiectiv” al relităţii, selectând doar acele componente vizuale ce sunt
relevante pentru înţelegerea lucrurilor, a acelor aspecte ce pot fi utile unui
anumit scop. Ne aflăm, așadar, evident pe tărâmul subiectivităţii, în cazul
imaginii mentale, dar chiar și fenomenologia percepţiei directe nu este
condiţionată numai de o subiectivitate pur emoţională, ci și de o
„subiectivitate obiectivă”.
Mai precis, Arnheim demonstrează că mecanismul văzului are o
particularitate organică acţionând sub forma unor „forţe vizuale”,
determinante în construcţia și funcţionarea imaginii mentale, idee amplu
analizată, de altfel, în opera sa,
Arta și percepţia vizuală
. Aceste forţe
vizuale sunt de natură organică, un complex set de reflexe psiho-
fiziologice, ce individualizează vederea umană.
Mai mult, Arnheim susţine: „Deși aceste mecanisme ale creierului n-
or să fie reflectate ca atare în experienţa vizuală, ele nu constituie nici
echivalentul psihologic al definiţiilor intelectuale. Ele operează în sectorul
creierului rezervat vederii și ele corespund deci conceptelor vizuale, nu
celor intelectuale.”
6
Cu alte cuvinte, aceste forţe sunt greu reperabile sub aspect raţional,
ele acţionând la nivel pur senzorial în registre extrem de subtile ce scapă
unor analize sumare; dimpotrivă, psiho-fiziologia vederii este extrem de
complexă și de particulară, ceea ce implică o cercetare aparte.
Dar ce poate fi „concept vizual”? Potrivit cercetărilor lui Rudolf
Arnheim, acest mecanism dominat de „forţele vizuale” operează în
interiorul fenomenologiei văzului, astfel încât poate emite un anumit tip
5
Rudolf Arnheim, Image et Pensée, vol. Signe, image, symbole, Bruxelles, La
Connaissance, 1968, p. 69
6
Ibidem, p. 71