11 / 325
11
suită de concepte dominante, subsumate unui scop creativ. Chiar și în
cazul unor propuneri artistice urmărind un parcurs iraţional, care vizează
subconștientul în dorinţa de a da o libertate absolută actului creativ pentru
a obţine un mesaj cât mai pur, mai „sincer” și mai direct, există un sens
iniţial, un punct de plecare raţional, așadar un reper bazat pe concept.
Înainte însă de a intra direct în analiza acestui aspect, este cred
important să căutăm la origini și să vedem dacă imaginea poate fi în
absolut, prin ea însăși, materie de reflecţie și comunicare. Se poate gândi
doar în imagini? Sau, de ce nu? Se poate gândi fără imagini? Fără imagini
se poate reflecta și asta o dovedesc cazurile semenilor noștri nevăzători
nativi, cei care nu au noţiunea imaginii vizuale.
În acest sens, Rudolf Arnheim consideră că este esenţială tactilitatea:
„Reflecţia se referă la obiectele și evenimentele lumii pe care le
cunoaștem. În consecinţă, când gândim aceste obiecte și evenimente
trebuie să fie prezente și solicitate. Când ele sunt prezente fizic noi putem
să le percepem și gândi mânuindu-le. Manipularea este inseparabil legată
de reflecţie. Explorarea gândită implică manipulare. Noi gândim în mod
real cu mâinile atunci când manipulăm obiectele.”
1
Este, de altfel, cunoscut faptul că primele contacte cu lumea
obiectuală a noilor născuţi sunt eminamente tactile și... gustative.
Bebelușii fac cunoștinţă cu mediul și lumea înconjurătoare prin atingerea
directă a obiectelor, așadar reflecţia primară este intermediată de simţul
tactil. Instinctual, veridicitatea și natura, materialitatea obiectelor sunt
reanalizate prin intermediul simţului gustativ, cel care guvernează, în
primele luni de viață, ansamblul existenţial uman. Sau ‒ după cum reiese
din cercetările și studiile psihanalistului englez John Bowlby ‒ relaţia de
atașament, gradul de „încredere” și „acceptare” al unor relaţii de
cunoaștere vitale copilului ‒ care mai târziu, într-o oarecare măsură, se
repercutează și asupra maturului ‒ este la început, prioritar, de factură
tactil-gustativă.
Evident, din această perspectivă a relaţiei materne, la fel de
importante sunt însă și atitudinile afective (gestuale, auditive, olfactive
etc.) în toată complexitatea lor.
Observăm deci că raportul tactil, gust-raţiune la această vârstă este
primordial, devenind dominant în stabilirea justeţei unui minimal proces
1
Rudolf Arnheim, Image et Pensée, vol. Signe, image, symbole, Bruxelles, La
Connaissance, 1968, p. 62