9 / 325
9
Vertov în anii ’20 ai secolului trecut. El propunea și susţinea ideea unui
nou tip de cinema
, mult mai direct, mai viu, mai adevărat, ca atare mai
credibil, mai sincer și mai apropiat de realitate.
Un cinema care respingea artificiozitatea apriorică a scenariului,
falsitatea rolurilor actoricești, a machiajului, a costumelor, a decorurilor
etc., acceptând doar montajul ca intermediar între realitatea concretă și
cea reprezentată cinematografic.
Noutăţi absolute pentru acea vreme, aceste idei ale lui Dziga
Vertov le regăsim astăzi în mai toate filmele documentare antropologice,
în „cinema direct” sau chiar în filme de ficţiune în care miza este tocmai
recuperarea unor tensiuni dramaturgice chiar din mediul originar pentru
ca astfel relaţiile fictive să se amestece cu acelea reale, influenţându-le
chiar, și devenind astfel filmarea în sine, un episod, un crâmpei din
realitatea dată.
Experimentul lui Luis Buñuel-Salvator Dali,
Câinele andaluz
,
rămâne, la fel, un reper estetic de film suprarealist, ale cărui exemple de
automatisme onirice sunt întâlnite în unele filme de ficţiune din zilele
noastre, funcţionând normal ca elemente expresive ale cinematografului
modern.
Ca trăsături generale, atribute ale filmului experimental, precum și
ale multora dintre manifestările vizual-cinetice ale artei contemporane,
iată câteva caracteristici comune: lipsa scenariului sau o prezenţă
minimală a acestuia, eludarea asumată a regulilor de limbaj
cinematografic „tradiţional” și sondarea unor posibile substitute ale
acestora, explorarea cu predilecţie a demersului artistic dedicat zonelor de
manifestare iraţională a unor manifestări umane, sfidarea unor norme
estetice de imagine și montaj prin folosirea unor soluţii alternative,
antagonice, ce violentează adeseori percepţia psihofiziologică a sunetului
și imaginii și, nu în ultimul rând, alegerea unor subiecte, a unor zone de
interes neexplorate sau mai puţin cunoscute.
Chiar și din experimentele oarecum ermetice ale filmelor non-
narative și abstracte se regăsesc, pe alocuri, în artele vizual-cinetice
contemporane, reflexe și proceduri estetice folosite cu dezinvoltură.
Direct influenţate și generate de acest gen de experimente, derivate chiar
din spiritul acestora, sunt: manifestările artistice de pe internet (net-art-
ul), operele multimedia, proiectele transmedia, arta video,
instalaţionismul, performance-ul, teatrul și multe altele.