5 / 325
5
...timpul nu mai curgea, luase treptat
forma unor stropi de lumină, împroșcați tot
mai virulent de becul suspendat în întuneric,
trebuie să-i pun alte petice...
Punct de plecare
Preocupat de specificul dominant al expresiei vizual-cinetice
din zilele noastre, am căutat să găsesc, în principal, geneza și natura unor
manifestări preponderente, caracteristice și comune acestor genuri
artistice pentru a înţelege cât mai exact esenţa fenomenelor în sine.
Am simţit nevoia de a pleca din cele mai subtile și profunde registre
ale psiho-fiziologiei vizuale fără a le analiza particularităţile în detaliu, ci
doar în principiu, urmărind astfel fixarea reperelor primordiale ce pot
dicta, într-o măsură mai mare sau mai mică, limitele perceptuale ale unei
intenţii artistice.
Am găsit la fel de necesar, în același timp, a observa, chiar și numai
la nivel enunţiativ, relaţia dintre imagine și concept pentru a înţelege
astfel „alchimia” creaţiei, modul în care se împletesc ideile și emoţiile,
raţiunea și afectul unei opere de artă. Imaginea cuantificată în reperele
sale estetice ‒ reprezentare, simbol sau semn ‒ poate fi evaluată ca
dimensiune culturală, dar, mai cu seamă, ca vibraţie inefabilă sau senzaţie
vizuală. Cum operează mentalul cultural al unor epoci sau culturi diferite
în această direcţie este greu de apreciat când ne referim la epoci mai
îndepărtate. Pe de altă parte ‒ însă cu atât mai incitante ‒ sunt unele
similitudini formale, cum ar fi fragmentarea și eclectismul (care în esenţă
sunt deconstrucţii) ca fenomene estetice atipice în raport cu rigorile
dogmatice ale Evului Mediu, de exemplu, și aceleași modalităţi de
expresie, devenite uzuale de la avangarda istorică până în prezent.
Cinetismul, această mutaţie profundă intervenită în artele vizuale ale
secolului al XX-lea, în special prin cinematografie, redimensionează
estetica artelor plastice prin insinuarea unui nou set de valori, dintre care
esenţială este cea definită de
timp
.
Timpul „curge” implacabil, ca atare este cât se poate de fluid, așadar
omogen mai mult sau mai puţin și, cu toate acestea, în discursul