21 / 325
21
aspectul conceptual al unei opere din spectrul artelor vizuale, cum
funcţionează din punct de vedere creativ relaţia dintre imagine și cuvânt,
dintre formă și idee.
Faptul că limbajul vizual este rezultatul unui anumit tip de gândire,
după cum am văzut până acum, implică desigur, în construcţia și în
structura actului artistic, o abordare ce se va raporta, în mare măsură, la
acest tip de reflecţie, coroborat, în diferite proporţii ce ţin de specificul
operei, evident, cu demersurile raţionamentelor lingvistice.
Raportată realităţii, imaginea poate fi evaluată ca: reprezentare,
simbol sau semn, iar aceste valori sunt, desigur, analizate printr-un sistem
adiacent, de factură epistemologică, dominat, ca atare, de limbajul verbal.
Reprezentarea
lumii obiectuale prin imagini rămâne cea mai largă
relaţie a artelor vizuale cu publicul, deoarece are corespondenţa cea mai
directă cu lumea reală. Este, deci, ca și cum am spune că imaginile ţin
locul unei realităţi prin reprezentarea unor lucruri „cu un nivel de
abstracţie inferior celui al imaginilor în sine”
15
. Cu alte cuvinte, formele
fiecărui obiect, fiinţă, lucru în general din structura unei imagini au, în
realitate, un nivel de abstractizare inferior celui al imaginii luate ca atare.
Deci imaginea în sine înfăţișează, chiar și la acest nivel
reprezentativ
, o
formă de abstractizare a unei realităţi obiectuale. Există, însă, o diferenţă
consistentă a tipurilor de reprezentare în funcţie de
dispozitivele
și
de
„
archè
16
-
urile” proprii fiecărui domeniu artistic, de mecanismul particular
al unui anumit tip de imagine (tablou, fotografie, film, instalaţie, video-
instalaţie etc.), aspecte asupra cărora vom reveni.
Simbolul
este o valoare a structurilor plastice, care caracterizează
imaginea în rapot cu unele teorii și concepte „la un nivel de abstracţie
superior aceluia al imaginilor în sine”
17
de așa manieră încât,
convenţional, el poate vehicula noţiuni complexe prin forme, volume și
culori, ce funcţionează ca entităţi imagistice, în marea majoritate a
cazurilor, de factură arhetipală.
15
Rudolf Arnheim,
La pensée visuelle
, Londres, Faber, 1970 apud Jacques Aumont,
L’Image
, Paris, Nathan/HER, 2001, p. 56
16
Termenul dispozitiv a fost introdus, în anul 1975, de către scriitorul și esteticianul Jean-
Louis Baudry, iar termenul archè de către filozoful Jean-Marie Schaeffer. Cele două
concepte vor fi detaliate în capitolul Relaţia timp, dispozitiv, archè.
17
Rudolf Arnheim, La pensée visuelle, Londres, Faber, 1970 apud Jacques Aumont,
L’Image, Paris, Nathan/HER, 2001, p. 56