27 / 325
27
case, cuvântul „casă”, în raport cu acea imagine, devine un echivalent
foarte limpede și exact al acesteia. Dacă procedăm invers, prin enunțul
aceluiași cuvânt, fără alte precizări, putem invoca o infinitate de imagini
care să aibă acest înțeles: de la cuib, scorbură, vizuină, până la cele mai
sofisticate palate.
Felul în care se insinuează ideile, ca entităţi verbale, în structura
formelor plastice, cum le influenţează sau explicitează sensul lor de
comunicare diferă de la o epocă la alta, de la o cultură la alta, de la un
artist la altul.
Dacă relaţia aceasta dintre cuvântul-concept și opera plastică (ca
mesaj complex) este foarte anevoios de stabilit, mai mult intuit, după cum
am văzut, în epocile timpurii ale civilizaţiei umane ‒ epoca fierului, a
bronzului și așa mai departe ‒ din cauza absenţei reperelor culturale certe,
în lucrările plastice mai apropiate timpului nostru aceste relaţii sunt din ce
în ce mai ușor de reperat, de interpretat și analizat.
Observăm că aspectul dominant, de-a lungul istoriei, din punct de
vedere conceptual, este mistic și religios, expresie a ponderei covârșitoare
pe care l-a deţinut universul spiritual în cultura fiecărei epoci. Foarte
relevant este punctul de vedere al esteticianului André Bazin care,
referindu-se la unul dintre cele mai importante sensuri și funcţii ale
sculpturii de-a lungul istoriei, scria: „Astfel iese la iveală, în originile
religioase ale artei statuare, funcţia primordială a acesteia: de a salva
fiinţa prin imaginea ei.”
25
Formele și volumele se structurează într-o logică ce ţine de filozofia
relaţiilor cu zeii și lumea lor. Din acest punct de vedere, desigur există
diferenţe majore între egipteni, de exemplu, care-l considerau pe faraon
un zeu viu, și greci, ai căror conducători erau cât se poate de pământeni în
relaţia lor cu supușii.
Astfel, în mitologia egipteană semnificaţiile culorilor aveau un rol
dominant, sacru: roșul era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea
zeului Seth, zeul deșertului lipsit de viaţă. Culoarea vieţii vegetale, a
bucuriei și tinereţii, verdele era dedicat zeului Osiris
,
zeu al reînvierii și a
nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo.
25
André Bazin, Ce este cinematograful?, București, Editura Meridiane, 1968, p. 9