reprezentat, iar creaţia artistică este o activitate analogă activităţii
ştiinţifice, morale sau religioase.”
27
Plecând de la aceste afirmaţii care consideră rolul conceptului (ca
factor extern operei plastice) mai puţin important sub aspect creativ, vom
căuta să vedem, totuşi, care este implicarea demersului ideatic în artele
plastice contemporane, cu predilecţie în cele vizual-cinetice.
Revenind, însă, la studiile lui Rudolf Arnheim, care implică în
fenomenologia imaginii temenul de „concept vizual”, observăm că în
procesul creaţiei plastice interferează, la nivel conceptual, idei ce ţin de
mecanismul raţiunii verbale şi soluţii plastice depinzând de mecanismul
inefabil al percepţiei vizuale.
Modul în care conceptul vizual poate diferi substanţial de la o epocă
la alta îl putem găsi explicit în replica pe care, la peste 250 de ani, a dat-o
Joan Miró cu lucrarea sa,
Interior olandez II
, în anul 1928, pictorului
flamand Jan Steen, mai precis, tabloului
Lecţia de dans
pictat, după
părerea specialiştilor, pe la 1670.
Jan Steen
-
Lecţia de dans
, 1670
Joan Miró
-
Interior olandez II
,1928
Miró reinterpretează imaginea realistă, a unei scene din epica
plastică a Olandei medievale, într-o scenă fantasmagorică, în care
personajele şi obiectele trec printr-un fel de metemorfoză magică spre o
lume onirică, al cărui unic cod rămâne compoziţia asemănătoare şi câteva
27
Gheorghe Ghiţescu,
Antropologie artistică
, vol. 1, București, Editura Didactică și
Pedagogică, 1979, p. 14




