35 / 325
35
cuvântul este o extensiune (sau o expresie) a tuturor simţurilor noastre
deodată, scrisul abstrage ceva din vorbire.”
28
După o primă „conceptualizare” a nivelurilor de comunicare umană
determinată de cuvânt, ca necesitate superioară (poate chiar vitală) de
înţelegere şi utilizare a sunetelor prin modulare vocală, un progres decisiv
în comunicare ‒ și nu numai ‒ a fost această „abstragere a vizualului din
interacţiunea obişnuită a simţurilor”, adică scrisul.
„Etapă a abstractizării vizuale” prin semne plastice convenţionale
(scris), devine o etapă decisivă, prin care omul se detaşează de mediul său
concret, fizic, explorând şi reflectând la nivel mental universul său.
Din această perspectivă, utilizarea cuvântului scris într-un context
plastic dobândește o semnificație complexă și extrem de diversă de-a
lungul timpului, iar instaurarea lui ca vector esențial al dinamicii
conceptuale în „spațiul” artelor plastice (cu excepția funcțiilor dogmatice)
este relativ recent.
Așadar, implicarea majoră a
conceptului
în opera plastică, strategie
creativă dominantă, se dezvoltă treptat odată cu apariţia modernismului,
ajungând la forma sa paroxistică în anii ’60-’70 ai secolului trecut, când a
apărut curentul cu acelaşi nume. Cuvântul se va instaura ca element
decisiv al procesului de creaţie deoarece „în Arta Conceptuală există un
accent clar pe
gândit
, care este perceput ca o componentă a artei.”
29
Dincolo însă de aspectul paroxistic şi, pe alocuri, anecdotic al acestui
curent, când „un catalog sau o invitaţie ar putea înlocui o expoziţie
tradiţională iar o telegramă, un interviu sau un anunţ scurt ar putea aduce
o contribuţie importantă pentru o expoziţie.”
30
, rămân, totuși, valabile
aceste direcţii de implicare decisivă a conceptului ca element central al
creaţiei artistice, importanţă care se regăseşte din plin, după cum vom
vedea, în artele vizual-cinetice.
Trebuie însă menţionat că, de-a lungul timpului, cuvântul, ca atare,
înscris direct pe suprafaţa tabloului, se regăseşte în mai multe etape ale
istoriei artelor plastice, fără a avea însă un rol autonom în structura
ideatică a operei, fără a fi independent de mesajul moralei religioase, sau
al filozofiilor mistice (în Orient). Sub aspect creativ, avea mai degrabă o
pondere ce ţinea de eficienţa legată de cult, de felul în care religia se
28
Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, Bucureşti, Editura Politică, 1975, p. 83
29
Daniel Marzona, Conceptual Art, Editura Taschen, 2005, p. 7
30
Ibidem