impregna mai eficient în conştiinţa oamenilor. Prea puţin conta aportul
creator prin care artistul sau artizanul îl putea imprima, din punct de
vedere ideatic, lucrării sale, mai cu seamă dacă acest fapt nu se înscria în
perimetrul perceptelor dogmatice ale cultului sau al religiei cărora îi era
dedicat.
O strălucită excepţie este cea a lui Albrecht Dürer, care, probabil şi
pe fondul reformei lui Martin Luther, a spiritului de eliberare de sub
dominaţia implacabilă a dogmelor, a introdus cuvântul pe suprafaţa
gravurilor sale, devenind cu
Melancolia
un adevărat precursor al
moderniştilor cu aproape 400 de ani înainte.
Albrecht Dürer
-
Melancolia
Dincolo însă de forţa decisivă a cuvântului asupra contextului
plastic, se simte şi o organizare compoziţională determinată de un concept
unitar, dominat, la rândul său, de un autentic simbolism cu profunde




