39 / 325
39
Ultima etapă a avangardei istorice, cu iz de suicid artistic, producea,
de altfel, şi germenii trecerii de la modernism la postmodernism, iar, din
perspectiva relaţiilor creative, dintre idee şi formă, provoca fenomenul
deconstrucţiei
unui potenţial artistic considerat vetust printr-un demers
adesea arbitrar, ce îl anulează, mai mult sau mai puţin, pentru a-l recupera
mai apoi, sublimat dintr-o nouă perspectivă, în general ludică, repus în
valoare, cu o miraculoasă încrengătură de noi înţelesuri.
Din punct de vedere conceptual se produce o deschidere totală,
declanşată de un fel de reverberaţie a profundelor mutaţii petrecute
dinspre ştiinţă şi tehnică spre cele mai intime registre ale psihologiei
umane. Aşa încât produsul artistic nu mai este obligatoriu rezultat al unor
ierarhii valorice, ci are mai mult calitatea de a deschide noi perspective
printr-o neîncetată transformare a denotaţiilor în conotaţii, ce produc o
reacţie în lanţ de transformare a semnificaţiilor în semnificanţi ai altor
semnificaţii.
„Iată direcţia pe care ar trebui să o apuce arta: mai degrabă expresia
intelectuală decât animală”
31
spunea Marcel Duchamp foarte tranşant,
deschizând astfel larg „porţile” spre un alt fel de înţelegere a artei
secolului al XX-lea.
Oarecum contradictoriu cu această opinie, ceva mai târziu, Marshall
McLuhan descoperă însă, prin interpretarea unor cercetări antropologice,
o incredibilă „prospeţime” a inteligenţei primitive, intuind un parcurs
reversibil al spiritualităţii contemporane, ce operează, în mod
surprinzător, printr-o compatibilitate atavică ‒ inexplicabilă ‒ cu un mod
de a simţi şi gândi propriu unor civilizaţii preistorice: „Trebuie să-i fi
intrigat pe umaniștii și fizicienii epocii noastre faptul că, cu cât pătrundem
în păturile mai adânci ale conștiinţei nealfabetice, cu atât dăm de cele mai
progresiste și diferenţiate idei ale știinţei și artei veacului al XX-lea.”
32
Concept şi creaţie vizual-cinetică
Pe acest fond al mutaţiilor estetice și ideatice din domeniul artelor și
literaturii apare cinematograful ca o dimensiune de explorare artistică (și
nu numai) extrem de ofertantă, înzestrat cu două calităţi fundamental
diferite de spectrul artelor vizuale tradiţionale:
mişcarea
și
timpul
.
31
Marcel Duchamp, Mari pictori, Marcel Duchamp, nr. 97, Publishing Services, 2002, p. 31
32
Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, Bucureşti, Editura Politică, 1975, p. 59