42 / 325
Henley
sau, cu efect mult mai eficient, în filmul
Atac împotriva unei
misiuni străine în China
(1900).
O primă manifestare a cinematografului ca formă de cultură se
manifestă prin abordarea subiectelor istorice și are ca rezultat depășirea
zonei anecdoctice a cabaretelor și impunerea unui nou edificiu cultural
artistic, sala de cinema.
Mai mult decât în alte arte, cinematograful și-a diversificat
potenţialul expresiv și, mai apoi, limbajul specific, datorită evoluţiei
mijloacelor tehnice, mecanisme care, la rândul lor, se aflau într-o etapă de
pionerat. Particularităţile optice și mecanice ale echipamentelor specifice
devin abilităţi ingenioase pentru spiritele creative ale unor cineaști, care
astfel găsesc soluţii inedite de discurs vizual. Georges Méliès este unul
dintre aceste prime spirite iscoditoare din istoria cinematografiei, ce avea
să provoace, prin
trucajele
sale, un salt spectaculos al mijloacelor de
expresie cinematografică.
Filmele lui Méliès au un parcurs modern, ludic, cu întorsături
fabuloase și, mai cu seamă, cu soluţii vizual-plastice halucinante pentru
acea vreme:
Călătorie în lună, Omul cu cap de cauciuc, Omul orchestră,
Melomanul
,
Călătorie imposibilă, Visele baronului de Münchhausen.
Conceptul artistic vine din lumea spectacolelor de iluzionism, însă
este concretizat prin artificii cinematografice și aplicat unor trame de
sorginte istorică, ceea ce conferă filmelor un statut de manifestare majoră
comparativ cu amuzamentul din arena circului sau de pe micile scene ale
cabaretelor.
La nici zece ani de la apariţia cinematografului, Émile Courtet, zis
Émile Cohl, intuiește forţa magică a mișcării imaginii desenate și dă viaţă
„animaţiilor” sale într-o concepţie asemănătoare benzilor desenate,
potrivit căreia fluenţa unei povestiri poate fi vizualizată printr-o
succesiune de desene. Astfel, la 17 august 1908 se va proiecta la Paris
primul film cu
desene animate,
Fantasmagorie
34
o povestioară fantezistă
plină de farmec, în care formele plastice se mișcă conferind un fascinant
spectacol de desene vii. Se creau astfel premisele celei mai autonome
forme de expresie cinematografică, prin care autorii au o libertate
absolută de exprimare, singurele constrângeri fiind resimţite doar în
limitele propriilor desene.
3
4 http://www.youtube.com/watch?v=gJw0vIsO_no