38 / 325
un fel de abstractizare a formelor, chiar dacă, la început, impresioniştii,
expresioniştii, pointiliştii etc. nu au simplificat şi generalizat într-atât
imaginea, încât să o reducă la „simple” echivalenţe geometrice; totuşi,
aspectul creativ ideatic a cunoscut o mutaţie majoră, ce a condus spre un
alt tip de abordare tematică, spre alt tip de comunicare vizuală, mult mai
complex şi mai personal decât în epocile anterioare.
Subiectele mitologice şi religioase, reprezentate într-o cheie a
perfecţiunii clasice, cele fabuloase, pline de lirism plastic, din epoca
romantică, ba chiar şi cele pline de vigoare a formelor veridice, din epoca
realismului, au fost abandonate şi a apărut o altă mentalitate creativă, prin
care anvergura estetică a operelor plastice devine o preocupare
dominantă, ce determină aspectul conceptual şi ideatic al demersului
plastic.
Dacă pentru o perioadă de timp, sub aspect conceptual,
impresioniştii, de exemplu, nu depăşesc decât parţial un anumit tip de
investigare şi înţelegere pur formală a universului vizual, cu precădere a
luminii şi cromaticii, sub influenţa cercetărilor din domeniul opticii şi al
fizicii în general, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul expresioniştilor,
care exhibă o impresionantă atitudine ideatică şi plastică vizavi de
aberaţiile socialpolitice, de disfuncţiile societăţii la modul general şi
particular.
Suprarealiştii erau preocupaţi cu obstinaţie de registrul oniric al
spiritului, unde sperau să găsească sensurile iraţionale ale potenţialului
creativ, dar şi răspunsuri profunde, legate de sublimul nedefinit, dar şi de
abisul hâd al condiţiei umane.
Explorările ideatice, aria tematică se diversifică şi mai mult şi devin
tot mai complexe pe măsură ce cubismul, futurismul, abstracţionismul
propun distrugerea efectivă a figurativului, transferând astfel rolul ideatic
al lucrurilor reprezentate explicit spre cuvântul-concept, care, cel mai
adesea, se regăsea în titlurile operelor.
Se produce, aşadar, o mutaţie majoră în artele plastice dinspre
figurativ spre nonfigurativ, dinspre materia brută spre sensul materiei,
dinspre forma coerentă, realistă spre spiritul ei, indus de către artist. Sub
un alt aspect, se destramă un anumit tip de diegeză explicită a structurilor
formale, de natură narativ-discursivă, structurând, în schimb, un sistem de
relaţii formale, de natură ideatică.