Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

41 / 325

41
diferite de cele ale artelor plastice statice, asociindu-le totodată, într-o
oarecare măsură, actului creativ muzical.
De remarcat că cinematograful apare pe fondul unor mutaţii estetice
în plină expansiune în domeniul artelor, ne referim aici, cu precădere, la
fragmentarism, la modul în care în pictură, de exemplu, impresioniștii,
pointiliștii, divizioniștii, expresioniștii propun o stilistică prin care
unitatea compoziţională nu este neapărat rezultanta unui spaţiu pictural
albertian, un monobloc vizual pasiv, ci, dimpotrivă, se dezvăluie printr-un
discurs plastic fragmentar, ce implică un anumit tip de dinamism
perceptiv.
Acest lucru va influenţa, într-o oarecare măsură, parcursul anilor de
pionerat ai cinematografului, facilitând, la nivel estetic, creșterea
limbajului filmic prin componenta sa esenţială, montajul . Dacă primele
proiecţii de filme nu erau altceva decât scurte scene de amuzament, ce nu
cuprindeau adesea decât un cadru, cu timpul aceste manifestări vizuale au
cunoscut importante mutaţii conceptuale și estetice.
Printre conceptele artistice esenţiale limbajului cinematografic,
George Albert Smith, absolvent al celebrei Şcolii de la Brighton, a
introdus, pentru prima dată, în montajul filmelor sale, Lupa bunicii33 și
Ce se vede printr-un telescop (realizate în anul 1900), prim-planul și
gros planul, stabilind, în același timp, principiul decupajului, instrument
creativ fundamental al artei filmului.
Decupajul cinematografic este o etapă decisivă, în care imaginea
mentală, produs al ficţiunii literare, este metamorfozată printr-un fel de
translatare în imagine cinematografică, conceptul este tradus din cuvinte
în imagini care, prin conţinutul lor, preiau ideile și potenţialul emoţional
iniţial.
John Williamson, operator format la şcoala fraţilor Lumière,
inventatorii tehnicii cinematografice, originar şi el din Brighton, a folosit
un stil personal de prezentare a evenimentelor pe care le filma prin
alternarea unor imagini cu acţiuni paralele ale aceluiaşi eveniment, ceea
ce provoca un interesant raport temporal prin care se asociau spaţii şi
întâmplări diferite aceluiaşi interval de timp. Wiliamson a folosit acest tip
de prezentare sau, mai bine zis, de narare cinematografică, cunoscut sub
denumirea de montaj paralel, încă din 1899, în reportajul Regatele de la
3