47 / 325
47
Modul de abordare ideatică, în cazul acestor experimente, concepţia
structurii lor, mai mult sau deloc dramaturgice, diferea adeseori total de
felul în care erau gândite filmele obișnuite. De exemplu, la numai șapte
ani de la primele proiecţii cinematografice, în 1902, Segundo de Chomón
introducea
macheta ca trucaj imagistic
în
Ciocnire de trenuri,
Montserrat
, iar în anul 1905 realiza, în
Hotelul electric
42
, adevărate
bijuterii de animaţie, ce deschideau noi perspective de expresie cinetică,
fără a avea însă un concept cu adevărat experimental, ci se folosea de
scenarii convenţionale, noutatea regăsindu-se doar în registrul expresiv al
filmelor sale.
După cum vom vedea, mult mai aplicată ideatic era atitudinea unor
cineaști ca René Clair, Dziga Vertov, Henri Chomette, Lev Kuleșov sau
unii artiști plastici, care considerau filmul drept o alternativă valabilă a
preocupărilor lor creatoare, drept care explorau asumat inedite formule de
expresie cinematografică, ca în cazul lui Marcel Duchamp, Hans Richter,
Fernand Leger, Man Ray, Salvator Dali şi alţii.
Anton Giulio Bragaglia ‒ discipolul lui Filippo Marinetti, iniţiatorul
futurismului ‒ întocmai ca şi maestrul său, considera cinematograful drept
mijloc modern
(la acea vreme) de
expresie plastică
, şi, ca atare, îi
dedica o atenţie deosebită publicând în anul 1911 tratatul
Fotodinamismo,
urmat de
Fotodinamica Futuristă
(1912) şi
Manifestul Cinematografului
Futurist
(1916).
Manifestul
Fotodinamismo,
1911
Anton Giulio Bragaglia
Consecvent pasiunii sale pentru imaginea cinetică, Bragaglia
materializează teoriile sale în filmul
Farmec pervers
(1918)
40
, realizând
un fel de translatare mai mult exterioară, susţinută doar prin decoruri,
4
0 http://www.youtube.com/watch?v=b4FgKbSw8gs