49
În anul 1924 Viking Eggeling realizeză
Simfonie diagonală
43
, un
experiment cinematografic
, o animaţie de forme geometrice
aseamănătoare cu filmul lui Hans Richter ‒ de altfel, ei au lucrat o vreme
împreună ‒ însă sugestia spaţială şi ambiguitatea artistică din
Rhytmus 21
este suplinită, în filmul lui Eggeling, printr-o articulare ritmică moderată a
unor forme abstracte cu linii de fugă accentuate, ce dau fermitate
animaţiei.
Un concept asemănător, legat de efectele vizuale provocate prin
cinetism, a încercat şi Marcel Duchamp în lucrările
Plăci de sticlă
rotative
spirale desenate pe sticlă, respectiv pe porţelan, ce produc efecte
extrem de interesante: sugerează iluzia diluţiei plăcuţelor de sticlă şi
metamorfozarea lor într-o entitate vaporoasă, imaterială la
Plăci de sticlă
rotative
, iar în cazul
Demisferei rotative
se induce senzaţia bizară de
magnetism halucinant.
De altfel, obsesia artistului pentru cinetism se manifestă încă din
picturile sale dacă ne gândim la opere ca:
Yvonne şi Magdaleine în bucăţi,
Jucătorii de şah, Regele şi regina înconjuraţi de nuduri rapide,
dar, mai
cu seamă, la
Nud coborând scara 1
şi
Nud coborând scara 2
, lucrări ale
căror titluri denotă osmoza dintre concept şi formă pe care artistul o
urmărea cu predilecţie în creaţiile sale.
Roata de bicicletă
din 1913,
4
3 http://www.youtube.com/watch?v=uc5qPMSVixQ




