45
(1934),
Cruciadele
(1935),
Samson și Dalila
(1949) și terminând cu o
reluare după 30 de ani a
Celor zece porunci
(1956).
Un alt concept artistic propriu cinematografiei americane s-a
instaurat încă la începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1903,
când Edwin D. Porter realizează prototipul popularului western, gen de
filme ce va marca creaţia americană în ansamblul ei.
Marele jaf
37
, filmul
lui Porter, aducea, pe lângă diegeza sa autentic americană, o excelentă
articulare vizuală a conflictului dramatic
prin montajul în paralel al
acţiunilor. Acest gen de filme va cunoaște o faimă aparte în America ‒ și
nu numai ‒ și datorită lui Thomas H. Ince, producător extrem de abil, dar
și regizor, care este considerat, de altfel, părintele
westernului
american
prin anvergura producţiilor sale, care s-au impus ca un tip de brand al
spiritului nord american.
Ingenios nuanţate ca mimică și gestualitate, filmele lui Charlie
Chaplin, precum și ale altor mari realizatori de comedii cinematografice ‒
Buster Keaton, Stanley Laurel și Oliver Hardy (Stan și Bran), Harold
Lloyd ‒ transformă ludicul
fanteziilor
cinematografice realizate de
Georges Méliès în adevărate spectacole vizuale dominate de un comic
debordant. Conceptul unor tipologii ce înfruntă cu seninătate arbitrariul
unei societăţi absurde, dominate de prejudecăţi și stereotipii sociale,
trecând prin cele mai neverosimile situaţii, idee centrală a majorităţii
filmelor de acest gen, fac deliciul unui public universal, chiar și în zilele
noastre, la peste 70 de ani.
La fel de memorabile sunt și filmele celebrului producător Mack
Sennet, care introduce în actul de creaţie cinematografică conceptul de
spontaneitate
, concept întâlnit în arta dadaistă, în muzica de jazz, iar,
peste ani de zile, și în body art, happening, performance, action painting
etc.
Apariţia aparatelor de filmat ușoare, cum ar fi cele de la firma
franceză Debrie, conferea o mai mare libertate de mișcare, astfel încât, în
anul 1921, americanii Paul Strand și Sheeler Charles realizează filmul
documentar dedicat orașului New York,
Manhatta
38
, un
poem
cinematografic
în care intertitlurile erau, de fapt, versurile poetului Walt
Whitman. Spiritul liric al acestui film nu se datorește însă doar textului la
modul concret, ci, mai cu seamă, imaginii, a cărei plasticitate creează o
3
7 http://www.youtube.com/watch?v=kps7A_aiYns3
8 http://www.youtube.com/watch?v=kuuZS2phD10




