Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

54 / 325

deconstrucţie a convenţiei literare), o fascinantă pseudo-alegorie
cinematografică ale cărei sensuri se nasc din nonsensuri.
Actori în acest film, Francis Picabia, Marcel Duchamp, Man Ray sau
compozitorul Erik Satie dau măsura unei atmosfere de creaţie deschisă,
specifică epocii şi grupărilor artistice avangardiste, relevând totodată
specificul de artă „colectivă”, definitoriu pentru cinematografie.
Henri Chomette, fratele mult mai puţin cunoscut al lui René Clair, a
realizat şi el, în aceeaşi perioadă, filme experimentale, cum ar fi Cinci
minute de cinematograf pur (1925)54, film de o aleasă plasticitate, sau Joc
de reflexii şi de viteză (1926)55, film cu multe efecte vizuale, ce exaltă
vitezele obiectelor ‒ vapoare, trenuri, oameni ‒ contrapunctate cu reflexe
de mare plasticitate ale apei, becurilor, paharelor şi sticlelor. Filmele lui
Henri Chomette, comparativ cu ale altor autori, cum ar fi cele amintite
mai sus, sunt mai firave, atât cu privire la conceptul general, cât şi la
formă. În schimb, titlurile lor denotă o profundă intenţie de explorare a
noii fenomenologii vizual-cinetice, de a găsi rezonanţele imagistice ale
titlurilor poetice și, de asemenea, o perfectă intuiţie a valorilor plastice
specific cinematografice.
O adevărată mutaţie valorică a limbajului cinematografic l-au produs
cineaştii sovietici, imediat după revoluţia bolşevică din 1917, care au
explorat un alt înţeles al spiritului revoluţionar, adaptat preocupărilor lor,
deschizând, în felul acesta, perspectivele unui tip special de expresie
filmică.
Montajul va fi recunoscut, prin aceşti artişti, ca mijloc fundamental
de comunicare vizual-cinetică, tainele şi subtilităţile expresiei filmice vor
permite noi concepte de o factură mult mai dinamică.
Un prim pas îl va reprezenta exerciţiul lui Lev Kuleşov, cunoscut
mai târziu drept efectul Kuleşov 56, procedeu ce deschidea drumul unor
abordări de natură psihologică a relaţiei dintre imagine şi spectator .
Mai exact, permitea dobândirea unor înţelesuri profunde, ce se produc
prin alăturarea a două imagini, sensuri noi, altele decât cele legate strict
de aparenţele unei acţiuni directe, articulate și sesizate la prima vedere, la
o primă citire sumară, a conexiunilor dintre cele două imagini.57
5
5
5
57 Efectul Kuleşov este descris la capitolul Despre montaj.