59 / 325
59
personajelor implicate în acea scenă. Astfel, jocul cu zăpada al lui
Napoleon, când era copil, depăşeşte limitele cinematografice ale unui
simplu joc prin
violenţa vizuală
a imaginilor filmate în această manieră,
prefigurând la nivel sugestiv destinul său războinic.
Acelaşi procedeu este atribuit şi cântăreţului care interpreta
La
Marseillaise
în faţa unei mari adunări populare, cu un aparat de filmat
legat la piept, pentru a reda, astfel, unghiul său subiectiv; în cazul calului
fără călăreţ, de care, în aceeaşi manieră, se legase o cameră pentru a se
înregistra unghiul de vedere al calului în galop.
Dincolo de rolul strict dramaturgic, aceste soluţii de
libertate absolută
a camerei
conduc spre un tip de imagine cinematografică a unui concept
vizual în sine, asemănător celui al tehnicilor „automate” ale pictorilor
suprarealişti europeni sau, mai târziu, al stilului „action painting” sau
„abstracţia gestuală”, introdus de Jackson Pollock.
În afară de aceste concepte vizual-cinetice extreme, ce şi astăzi sunt
considerate temerare în cinematograful convenţional, Abel Gance
introduce
ecranul triplu ‒
un procedeu ce devansează cu 25 de ani
apariţia
cineramei
sau, mai târziu, a
cinemascopului
Abel Gance
,
Napoleon
, 1927
‒ ca un fel de eliberare de sub monotonia cadrului convenţional, dar
şi ca o cerinţă de vizualizare apoteotică a subiectului filmic pentru
accentuarea unei perspective profund patriotice a acestui film.
Abel Gance introduce, aşadar, cam cu 30 de ani mai devreme:
-
imaginea de trei ori mai lată decât formatul obişnuit
;