31 / 325
31
categorie de artişti, ale căror opere presupun o concepţie aparte, contrară
raţionalismului clasicist, determinat de o abordare a zonei clare a
conştiinţei. Ei pot fi consideraţi drept proto-suprarealişti prin imaginile lor
onirice, care dau frâu liber unui discurs bizar, ce pare a fi un produs al
subconştientului, o lume în care, adesea, sacrul se confundă cu profanul
într-un delirant mediu vizual.
În aceste cazuri, evident, nu se poate pune la îndoială problema
paternităţii conceptuale. Operele sunt atât de personale, încât este greu de
crezut că, în afara autorului în sine, au mai intervenit şi alte decizii asupra
concepţiei. În ce proporţie se distribuie raţionalul şi iraţionalul în creaţie
sau, mai precis, care este cota de subconştient a actului creativ al acestor
artişti inediţi?
Monsù Desiderio
–
Vedere din Metz și coborârea de pe cruce
Sunt întrebări legitime, mai ales dacă ne gândim că acest fenomen se
producea cu mult înaintea avangardei istorice, ai căror artişti îşi
dezvăluiau discursul lor plastic ca rezultat al unor concepte teoretice bine
definite.
Valabilitatea artistică a acestor opere ţine, însă, de un sistem de
evaluare particular, deoarece „în toate timpurile, ceea ce numim artă se
justifică numai prin valorile proprii, numite de estetica modernă
autohtone şi nu prin valorile culturale pe care le utilizează, dar care nu se
confundă cu arta, valori denumite heteronome. Valoarea artistică nu
depinde de subiectul care este reprezentat, ci de modul cum acesta este