29
artiştii erau veneraţi, ca atare numele lor stau la loc de cinste, ceea ce nu
se întâmpla în civilizaţia egipteană sau a altor popoare ale vremii, unde,
chiar dacă, probabil, erau apreciaţi de contemporani, în istorie ei rămân
cvasi- sau total anonimi.
Școala din Rodos
–
Taurul din palatul Farnese
Faptul în sine este relevant pentru mentalitatea spirituală şi culturală a
diferitelor civilizaţii din antichitate şi a altor epoci. Este totodată, evident,
şi o măsură mai exactă a modului în care artistul vremii participa nu
numai la realizarea materială a lucrărilor sale, dar şi la etapa de concepţie
ideatică a operei.
Acest lucru rămâne, totuşi, uneori dificil de precizat (sub alte
proporţii) chiar şi în zilele noastre: contribuţia sa în stabilirea ideii
generale a operei sale este absolută, importantă, mai puţin importantă? În
ce măsură este decisivă ponderea creativă a unui artist sau altul din punct
de vedere conceptual?
Cât de pură şi originală este substanţa ideilor artistice dezvăluite de o
anumită operă și care este implicarea autorului din acest punct de vedere?
Această dilemă poate fi atenuată datorită faptului că „paternităţile”,
geneza ideatică, în toată complexitatea sa (istorică, geografică, socială,
spirituală etc.), nu se află separat în cadrul artelor vizuale de propria
structură formală în care, de altfel, se regăseşte, ca valoare intrinsecă,
substanţa conceptuală.
Fiecare linie, volum, culoare sau nuanţă pot fi elemente ce dezvoltă o
idee sau un complex de idei şi sunt, finalmente, controlate de către artistul
plastic, chiar dacă iniţial au fost sugerate sau cerute de către o altă




