Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

117 / 325

117
și Umbră proiectată (1974), Nicole Croiset și Nill Yalter, Ritualurile
(1980) dau o stare atemporală unor imagini cu multiple puneri în abis,
realizate prin imagini reflectate de oglinzi, preluate de camere din diferite
unghiuri și proiectate simultan sau chiar și cu imagini filmate ce întârzie
câteva secunde mișcarea, astfel încât spectatorul percepe imaginea sa
instantanee în ipostaze derutante, ce-l transferă perceptual într-un timp și
spaţiu incert, în care echilibrul se deteriorează, lăsându-l captiv unui timp
nereperabil, inert, ce pare îngheţat.
În instalaţia video Tv Buddha Nam June Paik propune o altă
nuanţă de timp în „circuit închis”, cu reflexe mistice, ceremonioase prin
„punerea în abis” a imaginii, de fapt a sensurilor și înţelesurilor
instalaţiei în întregul ei.
Timpul trăit este miza majoră a unor instalaţii video de mare forţă
sugestivă, proiectate pe ecrane mari, dominante, ce creează iluzia unui
contact fizic, tactil cu mediul reprezentat printr-o sofisticată strategie
seductivă: artista Pipilotti Rist și instalaţia Înghite-mă, oceanul meu!
(1996)149 sau artistul Tadasu Takamine cu instalaţia Vise de onix (1998),
în care anvergura audio-vizuală a instalaţiei se răsfrânge copleșitor asupra
simţurilor spectatorului, care, sedus de opulenţa vizuală, resimte relaxarea
unui timp pe care-l trăiește cu o ireprimabilă plăcere senzorială.
149