111
compoziţiei imaginii la nivelul încadraturii, de felul în care este modulată
mișcarea în interiorul planului. În secvenţa preluării copilului Kane din
sânul familiei sale de către Mister Thatcher, din filmul
Cetăţeanul Kane,
discuţia viitorului tutore cu părinţii se desfășoară în cameră în timp ce pe
fereastră, în plan secund, se vede foarte clar copilul jucându-se în zăpadă.
Timpul se structurează diegetic prin calitatea narativă a cadrului, prin
confluenţa celor două acţiuni simultane ce conferă imaginii un dinamism
vizual-epic, care se repercutează în percepţia spectatorului sub forma unei
durate saturate
de evenimente. Sincronismul acțiunilor nu mai este
rodul unui montaj de acțiuni paralele, nu este cumulativ, în consecinţă
acţiunea pare mult mai „bogată”, mai explicită narativ iar timpul parcă se
scurge mai repede. Gradul de precipitare a evenimentului se amplifică
prin detaliile din planul secund, prin antagonismul a două stări atât de
diferite (una tensionată, discuția din casă, și cealaltă total relaxată, a
copilului ce se joacă afară). Întreaga secvență pare mai scurtă decât
lungimea ei reală,
mai cu seamă datorită faptului că planul descris mai sus este succedat de
imaginea acelorași personaje, aflate, de această dată, chiar în locul în care




