216 / 325
Este extrem de anevoios şi chiar imposibil de analizat fenomenul
vizual-cinetic în ansamblul său făcând abstracţie de specificul tehnic al
fiecăruia dintre mijloacele media ce se cunosc astăzi. Există particularităţi
care nu ţin atât de generarea şi prelucrarea imaginii şi sunetului, specifice
cinematografiei, televiziunii, video-art-ului, internetului etc., cât de
modalităţile de manifestare audio-vizuală a fiecăreia în parte şi de
impactul lor socio-cultural.
În lumea filmului, Jean-Luc Godard, personalitate exponenţială a
cinematografiei franceze, găsea noi forme de expresie în așa fel, încât
spontaneitatea și dinamica obișnuită să nu fie iluzorii, să fie cât mai
credibile, în spiritul viu al tumultului din fiecare zi. El grefează în
demersul fimelor sale scurte clișee de factură pop art, ca un fel de colaj
plastic, pentru a scurtcircuita ritmul filmic, pentru a sugera spiritul
mediului cultural urban reprezentat:
Cu sufletul la gură, Pierrot nebunul,
Masculin feminin
și altele.
Godard sfidează provocator convențiile cinematografice prin
deconstrucție
, concept și fenomen artistic aparent anarhic, dar despre
care Jacques Derrida preciza că: „...e preferabil să luăm termenul
deconstrucţie nu în sensul de a distruge ceva, de a desface, de a nimici, ci
în acela de a analiza structurile sedimentate, care formeză elementul
discursiv al propriei noastre gândiri.”
Totodată, în televiziune, prin seria de 12 documentare
Franţa jur
împrejur doi copii
, cu un discurs virulent, autorul dezvăluie obsesia sa ‒
copii sunt prizonierii politicii
‒ prin colaje succesive, repetiţie ce se
constituie în reale și convingătoare manifeste ideologice, postate
emblematic pe genericele fiecărui episod ca un fel de denunţ al
înstrăinării, al indiferenţei societăţii de consum.
Jean-Luc Godard
,
Cu sufletul la gură
, 1960, imagini din film și
din timpul filmărilor