215 / 325
215
dar cu mai puţine elemente surprinzătoare, artiștii continuând, într-un fel,
direcţiile avangardei istorice cu mijloace expresive impuse de noile
tehnologii.
Sistemele ample de asamblaj iniţiate de Kurt Schwitters, prin
instalaţiile sale
merzbau
, provocatoarele
ready made
-uri propuse de
Marcel Duchamp și alţi artiști de la începutul secolului au continuat să
preocupe și noile generaţii de creatori. Concepţii și formule expresive
hibride, într-un sincretism tot mai accentuat, au apărut nu numai în marile
galerii, ci și în alte locuri publice, devenind astfel automat tot mai
angajate și în mediul social-politic.
Imaginea cinetică, dimensiunea sa temporală, muzicalitatea ritmului
cinematografic, verosimilitatea diegetică a demersului filmic au devenit
argumente seductive pentru spectrul vizual-artistic. Tot mai des,
instalaţiile, spaţiile publice, teatrul, performance-urile au recurs la
imaginea de film ca o componentă complementară a cărei consistenţă este
adesea determinantă în ansamblul unor asemenea forme de manifestare
artistică.
Cinematograful, la rândul său, a cunoscut o importantă infuzie de
idei creative, desprinse din esteticile moderne ale artelor contemporane,
deschizând o altă perspectivă a discursului eliptic, de o mare elasticitate,
care se extinde până în limitele sale raţionale, dincolo de care se află
hiatusul. De altfel, în unele experimente dedicate explorării zonelor
iraţionale sau subconştientului, elipsa este adesea înlocuită de hiat ca un
fel de expresie plastică, de întruchipare explicită a disfuncţiei în sine.
Fenomenologia explozivă a mijloacelor mass-media din ultima parte
a secolului al XX-lea și de la începutul celui de-al III-lea mileniu a
condus la o democratizare a comunicării în general, dar mai cu seamă a
celei intermediate de imagine ‒ cu alte cuvinte, ale expresiei vizuale în
ansamblul său. De la
cinematograf la internet
, de-a lungul unui secol și
mai bine, s-a dezvoltat și metamorfozat perpetuu un nou limbaj, un limbaj
de sinteză, de multe ori în contexte sincretice (instalaţionism,
performance, colajele filmelor experimentale, video-art, artele
multimedia, net-art, artele transmedia etc.), limbaj structurat prin
implicarea unor tehnologii extrem de sofisticate, cu o dinamică a
schimbării nemaiîntâlnită, dacă ne gândim la ritmul de progres al
mijloacelor de expresie comparativ cu cel al apariţiei fotografiei.