213 / 325
213
Dziga Vertov
209
este, poate, cel mai notabil exponent al filmului
experimental din branșa cineaștilor profesioniști ai acelei epoci.
Manifestul
Kino-glaz
210
aduce un entuziast fior de progres revoluţionar în
sensul creativ al cuvântului, o viziune care conferea un grad de libertate
maximă camerei de filmat în raport cu realitatea înconjurătoare, un fel de
acreditare a cinévérité-ului sau a cinema-ului direct de mai târziu.
Omul cu aparatul de filmat
este o pledoarie pentru acest gen de
cinematograf, o importantă operă ale cărei soluţii creative impresionează
în special prin montajul discursiv, presărat cu multe interferenţe ce ţin de
colajul corespondenţelor
, în care
sugestia
conduce spre o lume
percepută
în parametrii stabiliţi de autor.
Acest demers observaţional, a cărui obiectivitate este deturnată prin
montaj într-unul dintre sensurile sale cosubstanţiale, are drept scop
nuanţarea unui adevăr, a unei idei, a unei stări. Montajul acutizează
contrariile și dezacordurile faptelor, ale stărilor de lucruri subliniind
evidenţa în așa măsură, încât se obţine, prin însumare, o viziune detașată,
paroxistică a lucrurilor.
Omul cu apratul de filmat
,
1929
Dziga Vertov
(1896-1954)
209
Denis Arkadievici Kaufmann, cunoscut sub pseudonimul Dziga Vertov (
Titirezul care se
învârte
, în limba ucraineană), cineast sovietic de avangardă, influenţat de futurismul italian
210
Kino-glaz
‒ sau, în traducere,
Cine-ochiul
‒ este un manifest teoretic apărut, în anul 1922,
în revista „LEF”, condusă de Vladimir Maiakovski, prin care autorul, Dziga Vertov, punea
bazele unui nou tip de cinematograf, care nu are niciun scenariu sau decupaj aprioric, nu are
actori, scenografie, machiaj etc., ci se bazează eminamente pe spontaneitatea lumii din faţa
camerei.