210 / 325
Marcel Duchamp recurge, în
Anémic Cinéma
, la un procedeu de
montaj ce se articulează prin
grefe
,
imagini diferite, dar complementare,
care consolidează și atribuie un caracter unitar filmului său.
Realizate cu dezinvoltură, fără nicio inhibiţie profesională, filmele
experimentale
Rhytmus 21
și
Anémic Cinéma
, prin infuzia esteticilor
avangardiste ‒ ce confereau actului de creaţie o libertate absolută ‒ au și
pentru spectatorul din zilele noastre un inedit aspect de spontaneitate.
Influenţa mentalităţilor futuriste, dadaiste, suprarealiste etc. se va resimţi
mult mai acut în cinematografia profesionistă abia după cel de-al doilea
război mondial, când spiritul general creativ va fi substanţial marcat de
ideile și atitudinile creative din perioada avangardei istorice.
Dacă în cazul lui Hans Richter, Marcel Duchamp, Fernand
Léger, Salvator Dali și al altor artiști plastici preocupaţi de cinematograf
montajul nu era o direcţie de cercetare în sine, în schimb, după revoluţia
bolșevică din Rusia, tinerii creatori de film sovietici, purtaţi de spiritul
schimbărilor progresiste din primii câţiva ani ai acelei mișcări, au cercetat
cu obsesie noi direcţii de exprimare, dictate în special de stilurile de
montaj.
Lev Kuleșov, Serghei Eisenstein, Dziga Vertov, Vsevolod
Pudovkin și alţi cineaști au provocat importante mutaţii ale limbajului
specific, adoptând diferite modalităţi de montaj, care confereau artei
filmului o nouă dimensiune vizuală, mult mai expresivă și, ca atare, mai
atractivă.
Efectul Kuleşov
202
,
de exemplu, este un important experiment
din acei ani, definitoriu pentru montajul reflex, procedeu devenit clasic,
prin care se influenţează starea emoţional-afectivă a spectatorului.
202
Lev Kuleşov a efectuat în anul 1922, în faţa unei asistenţe numeroase, la Institutul de
Cinematografie, Federal și de Stat din Moscova (VGIK), următorul experiment: a filmat
prim-planul unui actor celebru din acea epocă, Ivan Mosjukin, a cărui expresie era neutră,
exceptând doar poziţia mâinii în care își sprijinea bărbia, care marca un fel de stare
meditativă. Acest plan a fost multiplicat în trei exemplare, ce au fost montate după cum
urmează: o farfurie cu mâncare aburind; prim-planul actorului; cadavrul unui om pe un
catafalc; prim-planul actorului (același ca și în planul nr. 2); imaginea unei tinere atrăgătoare
dormind; prim- planul actorului (același ca în planurile 2 și 4). Asistenţa a fost profund
impresionată de registrul expresiv al actorului, care a interpretat atât de sugestiv și subtil
stări emoţionale foarte diferite. Acest experiment clasic relevă forţa de sugestie a montajului.