Background Image
Previous Page  205 / 325 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 205 / 325 Next Page
Page Background

205

drept necesară unitatea povestirii, care presupune racorduri, articulaţii și

un mod de a înţelege ce se subordonează oarecum acestei unităţi.

Dimpotrivă, în montajul discursiv și în montajul corespondenţelor se

menţine principiul planurilor ca entităţi distincte, ce se asamblează potivit

unor raţiuni

exterioare

.”

193

Tipul de

montaj

Articula-

ţiile

planurilor

Relaţiile

între

planuri

Principiul

de

asamblare

Principiul

de

transmisie

Reprezentar

ea lumii

Procedee

estetice

dominan

te

Montaj narativ

Continuu

Articulate

Racorduri

necesare

Transparen

ţă

(mimetică)

O lume

evidentă

Decupa-

jul

Montaj

discursiv

Discontin

uu

De

confrunta

re

Alegerea

inteligibilită

ţii

Demonstraţ

ie

O lume de

construit

Grefa

Montaj al

corespondenţe

lor

Discontin

uu

De ecou,

de

răsunet

Conexiuni

aleatorii

Sugestie

O lume de

perceput

Colajul

Comparând tipurile de montaj clasificate de Vincent Amiel cu

particularităţile expresive ale colajului și asamblajului plastic, vom

observa, din capul locului, că montajul narativ, în esenţa sa, nu are comun

nimic cu aceste procedee artistice ‒ decât poate doar, în unele cazuri, ca

aspect formal, cum era, de exemplu, în filmele lui Georges Méliès. Chiar

dacă efectele erau colaje cinematografice, primele de acest fel, modalităţi

expresive cinematografice, ele funcţionau în spiritul fluenţei naraţiunii

directe, complementând structura diegetică. Nu se punea problema unor

provocări eterogene în interiorul sau exteriorul planului, sub pretextul

unei povestiri omogene, cum se întâmpla frecvent în discursul unor filme

experimentale, chiar și în acea epocă timpurie a cinematografiei, după

cum vom vedea.

Arta cinematografică este, în sine, o reprezentare imagistică

secvenţială. Așadar, în substanţa sa, filmul este un produs fragmentar, o

însumare a unor unităţi vizuale (plan cinematografic) și sonore în timp,

dar felul în care acestea se îmbină și se armonizează ‒ sau nu ‒ între ele

poate fi mai mult sau mai puţin coerent. Gradul de fluiditate narativă a

193

Vincent Amiel,

Estétique du montage

, Paris, Editura Nathan, 2001, p. 12