201 / 325
201
Așadar, dacă unitatea unui colaj sau asamblaj este determinată
de factorii strict vizuali, în ceea ce privește cinematograful, coerenţa unui
demers unitar se poate judeca doar la finalul filmului, fiind, prin urmare,
circumscrisă și în alţi parametri, nu numai în cei strict vizuali. Timpul și
sunetul conex (atunci când este) întregesc discursul imagistic
complementându-l cu sensuri complexe, cu idei și stări emoţionale.
Cinematograful este prima artă și singura (dintre cele șapte) care
are o dată precisă de
naştere
187
, ca atare devenirea sa ca artă poate fi
cercetată în cele mai subtile zone, cu precizie farmaceutică. Montajul, ca
principală componentă structurală de limbaj, a evoluat în mod organic,
fiind determinat și determinând totodată fenomenul cinematografic.
Contextul manifestărilor vizual-artistice (pictura, sculptura, grafica,
designul, fotografia, cinematografia etc.) funcţionează, ca de altfel
întregul univers al artelor, într-o perpetuă întrepătrundere a mijloacelor de
expresie, dictată cel mai adesea de un fir coordonator, preponderent de
natură ideologică, ce se constituie în curente filozofice, estetice, literar-
artistice etc.
Din acest punct de vedere, și cinematograful, după ce a primit
statutul
de artă, a cunoscut, de-a lungul evoluţiei sale, diverse formule de
manifestare ideatică, estetică, culturală și așa mai departe, ceea ce a
condus implicit și spre o interferenţă a mijloacelor de expresie, mai ales în
ceea ce privește estetica și comunicarea vizuală.
Teatrul, literatura, poezia, muzica, dar și pictura, sculptura,
arhitectura, grafica, fotografia au devenit reperele unor direcţii expresive
în arta filmului influenţând, într-o măsură mai mult sau mai puţin
evidentă, modul de articulare a limbajului cinematografic. Montajul se
nuanţează astfel în foarte multe direcţii, ce ţin de stilul unui anumit
demers cinematografic, care poate fi construit, într-o măsură mai mare
sau mai mică, în spiritul artistic al zonei de influenţă. Cinematograful
este, într-o măsură covârșitoare, de factură teatrală și literară, ca atare el
are un discurs prioritar narativ, ce se diluează în funcţie de genul și stilul
fiecărui film în parte.
187
Data de 28 decembrie 1895 este considerată convenţional drept data de
naştere
a
cinematografului, în urma succesului uriaş pe care l-au avut fraţii Louis şi Auguste Lumière
cu proiecţia unor filme produse de ei în localul
Grand Café
de pe Bulevardul Capucinilor din
Paris.