197 / 325
197
Învăluit în aerul poetic al cuvintelor, ansamblul funcţionează ca un
tot unitar, ca o ilustrare nostalgică a muzicalităţii verbale. Avem un bust
sculptat în lemn, un felinar, mănuși de box, o fotografie veche înrămată,
toate pe un fundal divizat în două zone: una din hârtie neagră ‒ care este
lipită pe o planșetă în partea superioară ‒ și cealaltă, partea neacoperită,
suport pentru zona inferioară a compoziţiei.
Relaţia evidentă între sensul cuvintelor și al fundalurilor pe care sunt
proiectate, precum și cea dintre cuvinte și obiectele din vecinătatea lor
conferă compoziţiei un aspect unitar și o dimensiune poetică mesajului
plastic, care, de fapt, este de factură narativă.
Daniel Spoerri
-
Mic dejunul Kichkăi
(1960)
Deși mult mai direct ca discurs,
Mic dejunul Kichkăi
, realizat de
Daniel Spoerri, are aceeași factură nostalgică, legată de scurgerea
implacabilă a timpului, care se instaurează profund și convigător prin
atitudinea frustă a obiectelor aflate în cel mai credibil derizoriu.
De remarcat la această imagine, ca reprezentare fotografică a lucrării,
este faptul că s-a ales un unghi în plonje,
văzut de sus
, ceea ce-i conferă o
înfăţișare aplatizată ‒ parcă de trecerea timpului ‒ care induce totodată și
o detașare nu numai spaţială, dar și temporală.
Această perspectivă acutizează starea nostalgică și conferă unor obiecte,