199 / 325
199
Doesburg. Urmele dispărând puţin câte puţin sub importanţa altor
fragmente ce se acumulează.”
185
Mult mai enigmatică, lucrarea lui Marcel Duchamp,
Având în
vedere: căderea de apă și gazul de iluminat (Étant Donnés...)
, este chiar o
instalaţie, în care elementele compoziţionale par a descrie o lume de
suspans cinematografic. Concepută ca un fel de kinetoscop de la
începuturile cinematografiei, lucrarea nu permite decât o vizionare
individuală, stereoscopică, prin cele două găurele din poarta ce se
interpune între lumea misterioasă a instalaţiei și spectator.
Având în vedere: 1. căderea de apă şi 2. gazul de iluminat,
1946-1966
Marcel Duchamp
Continuând, într-un fel, maniera voyeur-istică de
martor ocular
al unor evenimente a căror conotaţie erotică este obsedantă, Marcel
Duchamp construiește o inefabilă alegorie, al cărei potenţial semnificant
este deschis, omnidirecţional. Elaborată cu multă minuţiozitate ‒ la
exterior: ușă de lemn, cuie de fier, cărămizi; în interior: cărămizi, catifea,
lemn, pergament peste o armătură de plumb, oţel, alamă, chituri sintetice
și adezivi, tablă de aluminiu, sită de sârmă, sudată din oţel și lemn; păr,
piele și alte materiale ‒ lucrarea reprezintă un univers vizual coerent,
imitând chiar, la nivel ironic, sugestiv perspectiva sfumato a lui Leonardo
da Vinci.
Asocierea fragmentară
este aici de altă natură decât cea a părţilor
constituente: artistul conferă un spaţiu vizual unitar din punct de vedere
formal iar atitudinea pe care o impune ‒ modul de vizionare prin cele
185
Adalgisa Lugli
,
op. cit., p. 72