206 / 325
discursului cinematografic poate fi sau nu
în spiritul
fragmentar și
eclectic al colajului sau asamblajului.
Deci, când ne referim la un anumit tip de montaj, care poate fi în
maniera colajului sau asamblajului, avem în vedere, potrivit clasificării
făcute de Vincent Amiel, montajul
discursiv
și, mai ales, cel
al
corespondenţelor
, care presupun: articulaţii
discontinue
, relaţiile dintre
planuri
de confruntare
și, respectiv,
de ecou
, principii de asamblare prin
alegeri inteligibile
, respectiv
conexiuni aletorii
‒ și așa mai departe.
Analizând caracteristicile racordurilor de tip
discursiv
sau
al
corespondenţelor
,
vom decela echivalenţe importante între colaj,
asamblaj și aceste tipuri de montaj, valori comune de provenienţă
avangardistă, ce se regăsesc, într-o formă mai mult sau mai puţin
asemănătoare, în mentalităţile creative ale unor generaţii succesive de
artiști.
Evident, ele sunt elemente creative ce au și matrici culturale
comune, care ţin de orientări literar-artistice zonale sau globale, de
perioade istorice, de marile personalităţi artistice etc.
Felul în care operează ‒ ca discurs figurativ ‒ colajul, asamblajul
și montajul dezvăluie similitudini
procedurale
de factură expresivă, cele
ale structurărilor fragmentare prin relaţionări și asocieri estetico-ideatice.
Element comun al celor trei modalităţi de expresie, fragmentul impune și
un fel de
strategii
estetice asemănătoare, dominate de necesitatea unităţii
compoziţionale, dar și de aceea de conservare și afirmare a individualităţii
elementelor constitutive.
Modul în care funcţionează cele două caracteristici ale
fragmentarismului,
194
‒ unitatea compoziţională și conservarea
individualităţilor ‒ poate fi admis ca fiind cel de armonizare, dar nu în
înţelesul direct al conceptului, ci într-un sens mai larg, ce ‒ în tendinţele
expresive contemporane ‒ ar putea fi definit drept
conexiuni eterogene
.
Stilurile de montaj discursiv și cel al corespondenţelor pot fi
considerate, oarecum reductiv, ca fiind derivate din dadaism, din matricea
nonconformistă a ready made-ului, precum și din zona iraţională a
onirismului suprarealist. Aceste influenţe concrete nu sunt însă numai
194
Prin
fragmentarism
se înţelege, în cazul de faţă, un complex fenomenologic ce definește
totalitatea structurilor plastice constituite din elemente de aceeași natură sau de naturi
diferite, din fragmente ale acestora, mai mult sau mai puţin eterogene, subordonate unei
coerenţe compoziţionale de factură ideatică, estetică, dramaturgică etc.