80 / 325
televiziune obişnuit, prin intervenţia asupra imaginii şi a desfăşurării ei,
preluarea şi înlocuirea unor imagini, imagini montate în buclă, imagini
estompate.”
96
Sensul unui asemenea discurs se repercutează profund,
denunţând precaritatea şi automatismele vizuale impuse, cu persistenţă,
de sistem în ansamblul său conştiinţei spectatorului. Vostell include acest
gen de montaj video la mai multe monitoare în primul său „one-man
show” de la New York,
6 Tv-décoll/age
din 1963, de fapt un happening,
în care, pe lângă acele televizoare erau incluse incubatoare de pui,
avioane jucărie din plastic, pui la gril etc., actant fiind chiar Vostell, care
implica şi publicul în acest spaţiu alegoric, simbol al societăţii de consum.
Aşadar, imaginile de tip de-colaj şi obiectele se constituiau într-un
amestec caricatural de obiecte şi gestualităţi, la rândul lor prezente în
spiritul arbitrar al de-colajului pentru a denunţa absurdul spiritului
consumerist.
Proiecţia unor lucrări video în galeriile de artă apare pe fondul
incompatibilităţii dintre acestea şi politica studiourilor de televiziune, pe
de-o parte, iar, în alt sens, imaginile video sunt tot mai mult prezente în
instalaţiile şi performance-urile unor artişti ca un fel de
prelungire
spaţiotemporală a mesajelor artistice.
Soarele în capul tău 6 Tv-dé-coll/age Requiem
Wolf Vostell
O altă formă de abordare a imaginii video, utilizată de Wolf Vostell,
era aceea a
inserţiei unui monitor de televiziune în compoziţia unui
colaj
ca un mod de a resuscita, la modul concret, un univers plastic static.
Se creează, în acelaşi timp, o neverosimilă atmosferă suprarealistă, în care
coexistă două lumi cu materialităţi disjuncte ca o persoană rămasă
captivă, perpetuu, în propriul său vis.
96
Florence de Mèredieu,
Arta și noile tehnologii
, București, Grupul Editorial
Rao
, 2005, p.
37