Background Image
Previous Page  78 / 325 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 78 / 325 Next Page
Page Background

seductiv îl deţine lumina ca materie vie al unui tip particular de poezie

vizuală.

Preocupat de sensul profund al abstracţiei vizual-cinetice, Brakhage

desparte asumat sunetul de imagine

, în ultima parte a creaţiei sale, în

anii ’90, lăsând imaginile să evolueze în liniște pentru ca astfel

spectatorul săși imagineze propriul său sunet, sugerat de vibraţia vizuală a

formelor. El transferă astfel, prin diluarea severă a substanţei diegetice,

spectacolul vizual din sfera publică a sălii de cinema spre cea a intimităţii

galeriei de artă sau a monitorului personal cu intenția declarată de a

provoca astfel stări de

sinestezie

.

Lumina moliei Câine Soare Om Grădina pământescului răsfăţ

Stan Brakhage

Preluând tema romanelor lui Stephen King, realizează în 1999

Turnul întunecat,

o adaptare vizuală, non-narativă, fără sunet, ca o sinteză

abstractă a valorilor emoţionale ale acestor povestiri atât de populare.

Aceeași manieră de „muzică vizuală” o găsim și în alte filme ale sale din

acestă perioadă:

Gheaţă neagră

(1994),

Apă pentru Maya

(2000),

Cântecul dragostei

(2001),

Anotimpurile

... (2002), exerciţii de vedere ce

resuscită acuitatea și sensibilitatea originară a auzului, stimulată de

baletul culorilor și formelor cinetice.

Acest domeniu al

animaţiei abstracte

a fost explorat cu pasiune

datorită plasticităţii sale, dominată de spontaneitatea aparentă a formelor

și culorilor, de unicitatea lor absolută, de forța lor sugestivă. Jules Engel,

Malcom le Grice, William Moritz, Pat O’Neill, Michael Scroggins și

mulţi alţii au modelat cu migală materia firavă a emulsiei peliculei

cinematografice, căutând sensuri și forme cât mai atrăgătoare.

John Whitney a fost cel care, prin anii ’50, a experimentat un transfer

al acestor procedee de la natura lor foto-chimică spre

tehnologia

analogică a imaginii video

, obţinând rezultate tehnice spectaculoase, dar

infinit mai sărace în expresivitate.

Captive în matricile exacte ale sistemului tehnologic video, formele

şi culorile evoluau previzibil, într-un fel mecanic, anulând naturaleţea și