Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

74 / 325

Diferenţa însă este de natură emoţională, deoarece, conştient de
arché81-ul imaginii, spectatorul percepe formele ondulate ale sunetului nu
ca nivel de grafică mecanică, repere al valorilor exacte ale impulsurilor
electrice, ci ca mesaj artistic cu fior uman, ale căror sensuri se
amagalmează într-o incitantă ambiguitate, o stare total diferită de cea pe
care o provoacă sinusoidele riguroase ale aparatului de măsură. Dincolo
însă de aspectul tehnic al procedeelor folosite de McLaren, sunt
remarcabile ideile sale, plasticitatea lor pur cinematografică, de unde
rezultă unicitatea filmelor sale. McLaren explorează, totodată,
echivalenţele senzoriale dintre sunet şi imagine ca rezultante ale unor
posibile procese de sinestezie.
Puncte (1940), Vecinii (1952)82, Rythmetic (1956), Era un scaun (1957) 83,
Pas de Deux (1968) 84 , Synchromie (1971) 85 sunt mici bijuterii
cinematografice, ale căror farmec este greu de egalat sau substituit.
Metafore sociale, susţinute de substanţa vizual-cinetică, în care ludicul se
declanşează imprevizibil din chiar structura formală a imaginii. Efectele
vizuale conţin, în sine, esenţa înţelesului dramaturgic, devenind astfel
principalii actanţi ai sensului metaforic. În Era un scaun animaţia
obiectului scaun ‒ mişcările acestuia ‒ produce transferul obiectului din
condiţia sa de materie inertă spre cea de „materie superioară”, înzestrată
cu inteligenţă şi conştiinţă egală sau și mai mult… superioară celei
umane.
Scaunul devine, astfel, din dominat dominant, producând, la modul
metaforic, o mutaţie profundă, ale cărei sensuri sunt reperate în universul
uman, cu predilecţie în zonele social-politice. O ilustrare ironică a
obsesiei „scaunului” ca factor de siguranţă şi stabilitate, totodată a
suficienţei, a dependenţei şi imobilităţii (în toate sensurile) pe care acest
obiect o poate instaura în conştiinţa omului contemporan.
Animaţia, acest fabulos tărâm al domeniului vizual-cinetic, a
exercitat o atracţie magnetică şi pentru tânărul pictor al anilor ’50, Robert
Breer, care apoi i s-a dedicat total, devenind unul dintre cei mai
importanţi artişti ai acestui gen. Spre deosebire de McLaren, filmele lui
sunt mult mai abstracte, cu o infinitate de sensuri pur plastice, ce curg
81 Noţiunea arché este definită în capitolul Relaţia timp, dispozitiv, archè
8
8
8
8