Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

79 / 325

79
spontaneitatea, ca atare farmecul echivalent al abstracţionismului
cinematografic.
Într-un alt tip de limbaj şi de o manieră total diferită, scriitorul şi
dramaturgul Peter Weiss experimenteză valenţele suprarealiste ale
cinematografului folosindu-se de plasticitatea corpului uman, de
potenţialul său semantic, de mişcarea sa solemnă într-un fel de balet surd,
ca un dans iniţiatic, ce transmite mesaje ale unor stări personale,
pricinuite de memoria sa afectivă. Studiu II (Halucinaţii) (1952) 93 şi
Studiu IV (Eliberare) (1954) 94 , filme de o mare plasticitate, exaltă
frumuseţea pură a corpului uman, dezvăluind, în acest fel, cele mai curate
sentimente umane, dar şi spaimele şi angoasele cele mai profunde ca un
fel de exorcizare a proprilor fantasme, ce răbufneau din încercata sa
copilărie.
Atrasă de universul oniric al suprarealismului, Mary Ellen Bute, care
avea o substanţială creaţie în domeniul filmelor abstracte, realizează
Veghea lui Finnegan (1965-1967)95, adaptare după romanul lui James
Joyce, fiind astfel prima adaptare cinematografică a unui roman al acestui
important scriitor. Realizat într-o cu totul altă manieră decât filmele lui
Peter Weiss, cu mijloace modeste de producător independent, filmul
surprinde prin soluţiile artistice de mare rafinament, cu efecte vizuale de
mare forţă expresivă, ce dau o stranie „materialitate” substanței
onirice.
Grupul de creaţie Fluxus, de factură neo-dadaistă, format din
muzicieni, scriitori, plasticieni, introduce imaginea video în sfera lor de
preocupări şi, parcă intuind de timpuriu rolul abrutizant al televiziunii ca
sistem de promovare propagandistică a intereselor comerciale, politice,
sociale, fluxus iştii au căutat resursele expresive în chiar denunţul acestor
metehne de manipulare sub forma unor persiflări imagistice iscate în
viscerele tehnice ale televizorului.
Astfel, Wolf Vostell, membru fondator al grupului, inventează
principiul de-colajului, care constă în obţinerea unei structuri vizuale
asemănătoare unui colaj fotografic, dar elaborată printr-un demers total
opus, mai precis prin deconstrucţia altor imagini unitare. „Aplicat
televiziunii, acest principiu vizează perturbarea programului de
9
9
9