Background Image
Previous Page  79 / 325 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 79 / 325 Next Page
Page Background

79

spontaneitatea, ca atare farmecul echivalent al abstracţionismului

cinematografic.

Într-un alt tip de limbaj şi de o manieră total diferită, scriitorul şi

dramaturgul Peter Weiss experimenteză

valenţele suprarealiste

ale

cinematografului folosindu-se de plasticitatea corpului uman, de

potenţialul său semantic, de mişcarea sa solemnă într-un fel de balet surd,

ca un dans iniţiatic, ce transmite mesaje ale unor stări personale,

pricinuite de memoria sa afectivă.

Studiu II (Halucinaţii)

(1952)

93

şi

Studiu IV (Eliberare)

(1954)

94

, filme de o mare plasticitate, exaltă

frumuseţea pură a corpului uman, dezvăluind, în acest fel, cele mai curate

sentimente umane, dar şi spaimele şi angoasele cele mai profunde ca un

fel de exorcizare a proprilor fantasme, ce răbufneau din încercata sa

copilărie.

Atrasă de universul oniric al suprarealismului, Mary Ellen Bute, care

avea o substanţială creaţie în domeniul filmelor abstracte, realizează

Veghea lui Finnegan

(1965-1967)

95

, adaptare după romanul lui James

Joyce, fiind astfel prima adaptare cinematografică a unui roman al acestui

important scriitor. Realizat într-o cu totul altă manieră decât filmele lui

Peter Weiss, cu mijloace modeste de producător independent, filmul

surprinde prin soluţiile artistice de mare rafinament, cu efecte vizuale de

mare forţă expresivă,

ce dau o stranie „materialitate” substanței

onirice.

Grupul de creaţie

Fluxus

, de factură neo-dadaistă, format din

muzicieni, scriitori, plasticieni, introduce imaginea video în sfera lor de

preocupări şi, parcă intuind de timpuriu rolul abrutizant al televiziunii ca

sistem de promovare propagandistică a intereselor comerciale, politice,

sociale,

fluxus

iştii au căutat resursele expresive în chiar denunţul acestor

metehne de manipulare

sub forma unor persiflări imagistice iscate în

viscerele tehnice ale televizorului.

Astfel, Wolf Vostell, membru fondator al grupului, inventează

principiul

de-colajului,

care constă în obţinerea unei structuri vizuale

asemănătoare unui colaj fotografic, dar elaborată printr-un demers total

opus, mai precis prin

deconstrucţia

altor imagini unitare. „Aplicat

televiziunii, acest principiu vizează perturbarea programului de

9

3 http://www.ubu.com/film/weiss_studieII.html

9

4 http://www.ubu.com/film/weiss_studieIV.html

9

5 http://www.ubu.com/film/bute_fw.html