163
Marcantonio Raimondi
,
Visul lui Rafael
Toate aceste asocieri formale, ce implică sensuri foarte variate,
precum și includerea titlului în compoziţia lucrării se vor regăsi, ca
modalitate de abordare plastică, peste patru secole, în lucrările unor artiști
de la începutul secolului al XX-lea.
„Cu anticipaţiile finalului de secol XX și debutul avangardei, această
funcţie a titlului va fi plenar admisă. De Chirico și pe lângă el și alţi
pictori aparţinând fie mișcării metafizice, fie suprarealismului vor face la
fel. Dincolo de tablou, de cadru, de acest ansamblu al obiectelor sau de
situaţii asemănătoare din pictură, titlul instituie un alt cadru; conţinut
suplimentar, care conduce la căutarea unor legături între obiectele
reprezentate.
169
O altă categorie de asocieri de obiecte și fiinţe o întâlnim în operele
alegorice sau în cele legate de universul oniric al visului și închipuirii,
teme ce permit și chiar obligă oarecum artistul la un abandon al unei
realităţi recognoscibile și la descoperirea unor tărâmuri imaginare, a căror
plăsmuire implică importante infuzii de natură iraţională. Marcantonio
Raimondi, în gravura
Visul lui Rafael
, asociază celor două nimfe care
dorm vietăţi fantasmagorice, care par a avea un comportament natural,
într-un decor misterios, asemănător celui veneţian, dar construit într-o
alură stranie, de o factură rece, excesiv geometrizat și învăluit într-o
atmosferă apăsătoare, cu nori grei, ce acoperă un cer luminos, care impun,
169
Ibidem




